ÎNFĂȘURARE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblele de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. – V. înfășura.

înfășurare sf [At: IONESCU-MUSCEL, FIL. 171 / Pl: ~rări / E: înfășură] 1 Acoperire strânsă de jur-împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc. Si: (înv) înfășare (1), înfășat¹ (1), înfășurat¹ (1). 2 (Fig) Învăluire. 3 Încolăcire. 4 Depănare pe un ghem, fus etc. Si: înfășurat¹ (4). 5 (Ccr) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice.

ÎNFĂȘURARE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura și rezultatul ei. ♦ (Concr.) Fiecare dintre ansamblurile de bobine sau de bare care alcătuiesc circuitele electrice ale unor mașini și aparate electrice. – V. înfășura.

ÎNFĂȘURARE, înfășurări, s. f. Acțiunea de a (se) înfășura; bobinaj. Înfășurarea aței pe ghem. ♦ (Concretizat) Ansamblu de spire conductoare care fac parte dintr-un circuit elastic al unui aparat sau instrument electric sau al unei mașini electrice.

înfășurare s. f., g.-d. art. înfășurării; pl. înfășurări

înfășurare s. f., g.-d. art. înfășurării; pl. înfășurări

înfășurare s. f., g.-d. art. înfășurării; pl. înfășurări

ÎNFĂȘURARE s. 1. depănare. (~ a firului pe mosor.) 2. v. încolăcire. 3. v. încingere. 4. v. învelire. 5. (FIZ.) înfășurare electrică = bobinaj.

ÎNFĂȘURARE s. 1. depănare. (~ a firului pe mosor.) 2. încolăcire, invălătucire, răsucire, sucire, (rar) încolăceală, încolăcitură, vălătuceală. (~ unui obiect flexibil în jurul...) 3. încingere, încins, înfășurat, strîngere, strîns. (~ brîului în talie.) 4. acoperire, învelire, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.)