îngloba vt [At: CONV. LIT. XLIV, voi. 77 / Pzi: ~bez / E: fr englober] 1 A reuni lucruri diferite formând un tot. 2 A introduce un element ca parte integrantă într-un tot Si: a include, a cuprinde.

ÎNGLOBA, înglobez, vb. I. Tranz. A face să intre într-un tot, a introduce ca parte integrantă; a cuprinde, a include. De la Pușkin încoace, limba rusească scrisă devine mai bogată, înglobînd în ea toată comoara de nestemate a cîntecului oral. SADOVEANU, E. 209.

ÎNGLOBA vb. I. tr. A reuni lucruri diferite într-un tot; a include; a cuprinde. [< fr. englober].

ÎNGLOBA vb. tr. a reuni lucruri diferite într-un tot; a include; a cuprinde. (< fr. englober)

A ÎNGLOBA ~ez tranz. înv. 1) A introduce ca parte componentă într-un tot; a include; a încorpora; a integra. 2) A conține în sine; a cuprinde; a însuma; a întruni; a comporta; a include. [Sil. în-glo-] /<fr. englober

îngloba (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înglobez, 3 înglobează; conj. prez. 1 sg. să înglobez, 3 să înglobeze

îngloba (a ~) vb., ind. prez. 3 înglobează

îngloba vb., ind. prez. 1 sg. înglobez, 3 sg. și pl. înglobează

ÎNGLOBA vb. 1. v. conține. 2. v. cuprinde. 3. a include, a integra, a introduce, a încorpora. (A ~ ceva în masa altei substanțe.)

ÎNGLOBA vb. 1. a conține, a cuprinde, a include, a număra. (~ într-însa mai multe elemente.) 2. a cuprinde, a include. (Vechea Galie ~ și Belgia de astăzi.) 3. a include, a integra, a introduce, a încorpora. (A ~ ceva în masa altei substanțe.)