îngrămădi vtr [At: DA / Pzi: ~desc / E: în- + grămădi] 1-2 A (se) strânge la un loc în număr mare. 3-4 A (se) înghesui (2-3).

ÎNGRĂMĂDI, îngrămădesc, vb. IV. Tranz. 1. A strînge la un loc, a face grămadă; a aduna. I se spusese «tovarășe»... și cuvîntul cald, bun, îi năboise tot sîngele, i-l îngrămădise în inimă. CAMILAR, TEM. 122. Vîntul îngrămădea nori fumurii pe culmile rotunde. C. PETRESCU, S. 11. Blocuri de piatră, nisip, varniți, material pentru schele, stau toate îngrămădite împrejur. SP. POPESCU, M. G. 59. ◊ Refl. În această regiune, în care munții au încetat, cătunele se îngrămădesc și mai mult pe malul Oltului. BOGZA, C. O. 361. (Fig.) Pe zi ce merge se îngrămădesc dureri pe capul ei. IONESCU-RION, C. 72. 2. A înghesui, a îmbulzi. (Refl.) Printr-o mișcare instinctivă toți se îngrămădesc la provă. BART, S. M. 37. – Variantă: grămădi (SADOVEANU, O. VII 10, EMINESCU, O. I 54) vb. IV.

A ÎNGRĂMĂDI ~esc tranz. A face să se îngrămădească; a masa; a reuni. /în + grămadă

A SE ÎNGRĂMĂDI mă ~esc intranz. A se aduna într-un loc în număr mare; a se strânge grămadă; a se aglomera; a se îmbulzi. /în + grămadă

îngrămădì v. a se strânge grămadă.

GRĂMĂDI vb. IV v. îngrămădi.

grămădésc și îngr- v. tr. (vsl. gramaditi). Fac grămadă. Îndes, acumulez. Împing, strîng din toate părțile: a grămădi dușmaniĭ în cît să nu se maĭ poată mișca. V. refl. Mă acumulez. Mă îndes, năpădesc: găinele se grămădeaŭ la mîncare. V. agrămădesc și agestesc.

îngrămădésc, V. grămădesc.

îngrămădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădesc, 3 sg. îngrămădește, imperf. 1 îngrămădeam; conj. prez. 1 sg. să îngrămădesc, 3 să îngrămădească

îngrămădi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădesc, imperf. 3 sg. îngrămădea; conj. prez. 3 să îngrămădească

îngrămădi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îngrămădesc, imperf. 3 sg. îngrămădea; conj. prez. 3 sg. și pl. îngrămădească

grămădi (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. grămădesc, 3 sg. grămădește, imperf. 1 grămădeam; conj. prez. 1 sg. să grămădesc, 3 să grămădească

ÎNGRĂMĂDI vb. 1. v. îmbulzi. 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vârî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strâmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bâcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

ÎNGRĂMĂDI vb. 1. a se grămădi, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, (pop.) a se buluci, (reg.) a se poroboti, a se tîrși, (prin Ban. și Olt.) a se nălogi, (rar fig.) a se mușuroi. (S-au ~ cu toții in jurul lui.) 2. a se băga, a se îmbulzi, a se îndesa, a se înghesui, a se vîrî. (Nu vă mai ~ așa în mine!) 3. a burduși, a ghemui, a îndesa, a înghesui, a ticsi, (rar) a tescui, (înv. și pop.) a strîmtora, (reg.) a bucși, (prin Transilv. și Mold.) a bîcsi, (prin Mold.) a bosoli, (Mold. și Transilv.) a desăgi, (Mold.) a găvozdi, (fig.) a căptuși. (A ~ în valiză toate cele necesare.) 4. (fig.) a se bolovăni. (Norii se ~.)

A (se) îngrămădi ≠ a (se) rășchira, a (se) răzleți, a (se) risipi