8 definiții pentru îngânat
Explicative DEX
ÎNGÂNAT, -Ă, îngânați, -te, adj. (Despre vorbe, sunete) Rostit ușor, murmurat, șoptit. – V. îngâna.
ÎNGÂNAT, -Ă, îngânați, -te, adj. (Despre vorbe, sunete) Rostit ușor, murmurat, șoptit. – V. îngâna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
îngânat1 sn [At: I. GOLESCU, C. 333 / Pl: -uri /E: îngâna] (Rar) 1-9 Îngânare (1-9). 10 Răspuns. 11 (Rar) Imitare. 12-15 Îngânare (12-15). 16 Mângâiere. 17 Amăgire. 18 Legănare. 19 Adiere. 20 Îmbinare. 21 Confuzie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngânat2, ~ă a [At: PANN, P. V. 105 / Pl: -ați, -e / E: îngâna] 1 (D. vorbe, sunete) Rostit ușor Si: murmurat, șoptit. 2 Perceput în mod nelămurit. 3 (Nob) Care estompează. 4 Imitat. 5 Întovărășit. 6 Mângâiat. 7 Legănat. 8 Șovăitor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
îngânat n. confundare: îngânatul luminei cu întunericul. ║ a. 1. confundat, îmbinat: cântece de dor cu suspine triste ’ngânate ușor BOL.; 2. fig. îndoelnic, șovăitor: cu inima îngânată între dor și bucurie OD.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNGÎNAT, -Ă, îngînați, -te, adj. (Despre vorbe, sunete) Rostit ușor, abia auzit, murmurat, șoptit; îngăimat. Îi plăcea s-audă cuvinte ușor îngînate, îi plăcea să-i spun că-i cea mai frumoasă. SADOVEANU, O. VIII 9. Vorbește vorba-ngînată, Parcă-i e gura legată. PANN, P. V. I 103.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Sinonime
ÎNGÂNAT adj. murmurat, șoptit, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNGÎNAT adj. murmurat, șoptit, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
îngânát, -ă, îngânați, -te, adj. Imitat. – Din îngâna.
- sursa: DRAM 2021 (2021)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
îngânat, îngânatăadjectiv
- 1. (Despre vorbe, sunete) Rostit ușor, murmurat, șoptit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Îi plăcea s-audă cuvinte ușor îngînate, îi plăcea să-i spun că-i cea mai frumoasă. SADOVEANU, O. VIII 9. DLRLC
- Vorbește vorba-ngînată, Parcă-i e gura legată. PANN, P. V. I 103. DLRLC
-
etimologie:
- îngâna DEX '09 DEX '98