opțiuni
  • info

8 definiții pentru înmânare

Explicative DEX

ÎNMÂNARE s. f. Acțiunea de a înmâna; remitere, predare. – V. înmâna.

ÎNMÂNARE s. f. Acțiunea de a înmâna; remitere, predare. – V. înmâna.

înmânare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: înmâna] 1 Punere a unui obiect în mâna cuiva Si: înmânat1 (1). 2-3 (Remitere sau) predare cuiva personal Si: înmânat1 (2-3).

ÎNMÎNARE s. f. Acțiunea de a înmîna; predare, remitere. Înmînarea unei diplome.

Ortografice DOOM

înmânare s. f., g.-d. art. înmânării

înmânare s. f., g.-d. art. înmânării

înmânare s. f., g.-d. art. înmânării, pl. înmânări

Sinonime

ÎNMÂNARE s. 1. încredințare, predare, remitere, transmitere, (înv.) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. v. predare.

ÎNMÎNARE s. 1. încredințare, predare, remitere, transmitere, (înv. ) teslimarisire, teslimatisire, (turcism înv.) teslim, teslimat. (~ unei scrisori.) 2. depunere, înaintare, predare, prezentare, remitere, transmitere, (înv.) paradosire, paradosit. (~ unei cereri, unei situații.)

Intrare: înmânare
înmânare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înmânare
  • ‑nmânare
  • înmânarea
  • ‑nmânarea
plural
  • înmânări
  • ‑nmânări
  • înmânările
  • ‑nmânările
genitiv-dativ singular
  • înmânări
  • ‑nmânări
  • înmânării
  • ‑nmânării
plural
  • înmânări
  • ‑nmânări
  • înmânărilor
  • ‑nmânărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmânare, înmânărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a înmâna. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: predare remitere
    • format_quote Înmânarea unei diplome. DLRLC
etimologie:
  • vezi înmâna DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.