9 definiții pentru înrobire
Explicative DEX
ÎNROBIRE, înrobiri, s. f. Acțiunea de a înrobi și rezultatul ei. – V. înrobi.
ÎNROBIRE, înrobiri, s. f. Acțiunea de a înrobi și rezultatul ei. – V. înrobi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înrobire sf [At: DA ms / Pl: ~ri / E: înrobi] Subjugare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNROBIRE, înrobiri, s. f. Acțiunea de a înrobi și rezultatul ei; robire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
înrobire s. f., g.-d. art. înrobirii; pl. înrobiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
înrobire s. f., g.-d. art. înrobirii; pl. înrobiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
înrobire s. f., g.-d. art. înrobirii; pl. înrobiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNROBIRE s. 1. v. subjugare. 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNROBIRE s. 1. aservire, robie, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 2. subjugare, (livr.) servitute. (Stare de ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Antonime
Înrobire ≠ dezrobire
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: înrobire
înrobire substantiv feminin
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
înrobire, înrobirisubstantiv feminin
etimologie:
- înrobi DEX '09 DEX '98