14 definiții pentru însemn

din care

Explicative DEX

ÎNSEMN, însemne, s. n. Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang; insignă. ♦ Stema, sigiliul, drapelul și imnul de stat al unei țări. – Din fr. insigne (după semn).

însemn sn [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 84 / Pl: ~e / E: fr insiqne] (Rar) Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang Si: insignă.

ÎNSEMN, însemne, s. n. (Rar) Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang; insignă. – Din fr. insigne (după semn).

ÎNSEMN, însemne, s. n. (Învechit) Semn distinctiv (al unui grad, al unei demnități, al unui ordin etc.); insignă. Chipul său sculptat cu însemnele nouei dregătorii. ODOBESCU, S. I 452. Însemne de mărire și fast oriental. ALECSANDRI, P. III 377.

ÎNSEMN s.n.. Semn distinctiv al unei demnități, al unui grad; insignă. [Var. insemn s.n. / cf. fr. insigne, lat. insegna, după semn].

ÎNSEMN s. n. semn distinctiv al unei demnități, al unui grad; insignă. (după fr. insigne)

ÎNSEMN ~e n. rar Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang sau al unui ordin. /în + semn

însemn n. insigniu: însemnele exterioare ale magistraților.

INSEMN s.n. v. însemn.

Ortografice DOOM

însemn s. n., pl. însemne

însemn s. n., pl. însemne

însemn s. n., pl. însemne

Sinonime

ÎNSEMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era ~ul puterii domnitorului.) 2. insignă, (înv.) marcă, semn. (~ al unei asociații.)

ÎNSEMN s. 1. semn, simbol. (Sceptrul era ~ puterii domnitorului.) 2. insignă, (înv.) marcă, semn. (~ al unei asociații.)

Intrare: însemn
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însemn
  • ‑nsemn
  • însemnul
  • însemnu‑
  • ‑nsemnul
  • ‑nsemnu‑
plural
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemnele
  • ‑nsemnele
genitiv-dativ singular
  • însemn
  • ‑nsemn
  • însemnului
  • ‑nsemnului
plural
  • însemne
  • ‑nsemne
  • însemnelor
  • ‑nsemnelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • insemn
  • insemnul
  • insemnu‑
plural
  • insemne
  • insemnele
genitiv-dativ singular
  • insemn
  • insemnului
plural
  • insemne
  • insemnelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însemn, însemnesubstantiv neutru

  • 1. Semn distinctiv al unei demnități, al unui rang. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Chipul său sculptat cu însemnele nouei dregătorii. ODOBESCU, S. I 452. DLRLC
    • format_quote Însemne de mărire și fast oriental. ALECSANDRI, P. III 377. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.