4 definiții pentru înstrunare
Explicative DEX
ÎNSTRUNARE, înstrunări, s. f. Acțiunea de a înstruna și rezultatul ei. – V. înstruna.
ÎNSTRUNARE, înstrunări, s. f. Acțiunea de a înstruna și rezultatul ei. – V. înstruna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
înstrunare sf [At: DA ms / Pl: ~nări / E: înstruna] 1 Întindere a strunelor unui instrument Si: înstrunat1 (1), (îvr) înstrunătură (1). 2 Acordare a unui instrument muzical cu coarde Si: înstrunat1 (2), (îvr) înstrunătură (2). 3 (Fig) Interpretare a unei piese la un instrument cu coarde Si: înstrunat1 (3), (îvr) înstrunătură (3). 4 Legare strâns Si: înstrunat1 (4), (îvr) înstrunătură (4). 5 (Spc) Strângere a unui animal de călărie cu chingile sau cu frâul Si: înstrunat1 (5), strunire, (îvr) înstrunătură (5). 6 (Fig) Reținere de la o acțiune Si: înfrânare, înstrunat1 (6), stăvilire, strunire, (îvr) înstrunătură (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ÎNSTRUNARE s. 1. (MUZ.) acordaj, acordare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) 2. v. încordare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNSTRUNARE s. 1. (MUZ.) acordaj, acordare, (rar) strunire. (~ unui instrument cu coarde.) 2. încordare, întindere, strunire, (înv.) încordătură. (~ arcului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
înstrunare, înstrunărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a înstruna și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98
etimologie:
- înstruna DEX '09 DEX '98