opțiuni
  • info

10 definiții pentru însărcinare

Explicative DEX

ÎNSĂRCINARE, însărcinări, s. f. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; misiune, îndatorire. – V. însărcina.

ÎNSĂRCINARE, însărcinări, s. f. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; misiune, îndatorire. – V. însărcina.

însărcinare sf [At: (a. 1815) URICARIUL, I, 246 / Pl: ~nări / E: însărcina] 1 Încredințare cuiva a îndeplinirii unei misiuni. 2 Luare asupra sa a unei îndatoriri. 3 Aducere a unei femei în stare de graviditate. 4 Împuternicire.

ÎNSĂRCINARE, însărcinări, s. f. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei; sarcină, misiune, îndatorire. Doi ani Turgheniev a fost funcționar la Ministerul de Interne, cu însărcinări speciale. SADOVEANU, E. 234. De dimineață maiorul hotărî însărcinarea și rolul fiecărui ofițer. VLAHUȚĂ, O. A. 162. Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. NEGRUZZI, S. I 342.

însărcinare f. fig. misiune.

însărcináre f. Sarcină, misiune, ordin: a da cuĭva o însărcinare, a avea o însărcinare.

Ortografice DOOM

însărcinare s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări

însărcinare s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări

însărcinare s. f., g.-d. art. însărcinării; pl. însărcinări

Sinonime

ÎNSĂRCINARE s. 1. misiune, sarcină, (înv. și reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinare, solie. (Și-a îndeplinit ~.) 2. v. obligație.

ÎNSĂRCINARE s. 1. misiune, sarcină, (înv. și reg.) slujbă, (înv.) memuriet, sărcinare, solie. (Și-a îndeplinit ~.) 2. datorie, îndatorire, obligație, sarcină, (înv.) dator, datorință, îndatorință. (~ ta este să rezolvi problema!)

Intrare: însărcinare
însărcinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • însărcinare
  • ‑nsărcinare
  • însărcinarea
  • ‑nsărcinarea
plural
  • însărcinări
  • ‑nsărcinări
  • însărcinările
  • ‑nsărcinările
genitiv-dativ singular
  • însărcinări
  • ‑nsărcinări
  • însărcinării
  • ‑nsărcinării
plural
  • însărcinări
  • ‑nsărcinări
  • însărcinărilor
  • ‑nsărcinărilor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

însărcinare, însărcinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) însărcina și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: misiune îndatorire
    • format_quote Doi ani Turgheniev a fost funcționar la Ministerul de Interne, cu însărcinări speciale. SADOVEANU, E. 234. DLRLC
    • format_quote De dimineață maiorul hotărî însărcinarea și rolul fiecărui ofițer. VLAHUȚĂ, O. A. 162. DLRLC
    • format_quote Junii membri ai comitetului primiră cu plăcere astă onorifică însărcinare. NEGRUZZI, S. I 342. DLRLC
etimologie:
  • vezi însărcina DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.