întoarcere^[1] sf [At: CORESI, EV. 29/28 / Pl: ~ri / E: întoarce] 1 Mișcare în jurul unei axe Si: întors¹ (1), învârtire, răsucire. 2 (Înv) Mers aparent al soarelui în formă de cerc Si: întors¹ (2). 3 Răsucire a resortului unui mecanism Si: întors¹ (3). 4 (Pop; spc; d. viței și berbeci tineri) Castrare prin sucirea înăuntru a organelor de reproducere Si: întors¹ (4), jugănire, scopire. 5 Orientare a corpului, a unui obiect în altă direcție decât cea inițială Si: întors¹ (5). 6 Cârmire. 7 (Îs) ~a brazdei (unui ogor, izlaz etc.) Arătură de toamnă. 8 (Înv) Înnebunire. 9 (Spc) Învârtire a fânului astfel încât partea umedă de la pământ să ajungă deasupra Si: întors¹ (8). 10 Îmbrăcare pe dos Si: întors¹ (9). 11 Prefacere a unui obiect vestimentar scoțând la vedere dosul neuzat al stofei Si: întors¹ (10). 12 Răsfoire a filelor unei cărți, ale unui caiet etc. Si: întors¹ (11). 13 Schimbare a poziției unui corp culcat Si: întors¹ 14 Răsturnare a unei ambarcații Si: întors¹ (13). 15 (Înv) Îndepărtare. 16 (Îoc ducere) Înapoiere. 17 (Înv; ccd) Adresare către cineva Si: întors¹ (16). 18 (Înv) Atragere de partea cuiva Si: întors¹ (17). 19 Reluare a alăptării unui copil înțărcat Si: întors¹ (18). 20 Recidivă a unei stări maladive Si: întors¹ (19). 21 Revenire la cele spuse anterior Si: întors¹ (20). 22 Repetare a unui fapt Si: întors¹ (21). 23 (Înv; fig) Îndreptare. 24 (Înv; fig) Convertire. 25 (Îvp) Transformare. 26 (Îvp) Schimbare a unei convingeri Si: întors¹ (25). 27 Retragere a unei promisiuni, a unor cuvinte etc. Si: întors¹ (26) 28 Desfacere a unei logodne Si: întors¹ (27). 29 (Înv) Traducere dintr-o limbă în alta Si: întors¹ (28). 30 (Înv; pex) Interpretare. 31 Restituire. 32 (Înv; ccd) Refuz. 33 Recâștigare a unei pierderi Si: întors¹ (32). 34 (Fig) Răsplătire a cuiva pe măsura faptei Si: întors¹ (33). 35 (Înv) Răsfrângere asupra cuiva Si: întors¹ (34). 36 (Mtp) Desfacere a unui farmec Si: întors¹ (35), întorsătură (11). 37 (Mtp) Răsfrângere a unui farmec asupra celui care l-a făcut Si: întors¹ (36). 38 (Pop) Micșorare. 39 (Pop) Manifestare ciclică a dorinței naturale de a se împerechea la vite Si: întors¹ (38). 40 Mucezire a fânului Si: întors¹ (39). 41 Umezire a tutunului Si: întors¹ (40). 42 Revenire la punctul de plecare Si: întors¹ (41). 43-44 Răsturnare (cu partea de jos în sus sau) de pe o parte pe alta Si: întors¹ (42-43). modificată

ÎNTOARCERE, întoarceri, s. f. Acțiunea de a (se) întoarce și rezultatul ei. 1. (În opoziție cu plecare) Înapoiere, revenire. Întoarcerea lui Măgură stîrni mare bucurie în toată unitatea. CAMILAR, N. I 418. Mama lui hotăra plecările și întoarcerile. SADOVEANU, B. 92. La fiecare întoarcere din oraș, îl întreba dacă a găsit de lucru. SAHIA, N. 93. 2. Îndreptare spre un punct, prin schimbarea direcției inițiale; schimbare a direcției inițiale. Pe aceste covoare se vedea Prahova alergînd capricios, făcînd abateri, întoarceri și vărsînd în jurul ei niște gemete sălbatice. BOLINTINEANU, O. 413. 3. Învîrtire, răsucire. Întoarcerea mînerului unui robinet. 4. Schimbare a poziției printr-o mișcare de rotație, de răsucire. Ostașii fac exerciții de întoarcere. 5. Schimbare a poziției (firești) într-o poziție opusă celei vechi; răsturnare. Întoarcerea unui vas cu gura în jos. ◊ Întoarcerea miriștii = executarea unei arături puțin adînci, imediat după recoltarea păioaselor.

întoarcere f. lucrarea de a întoarce și rezultatul ei: revenire, restituire.

întoárcere f. Acțiunea de a saŭ de a se întoarce. Revenire spre locu de unde ai plecat, înturnare.

întoarcere s. f., g.-d. art. întoarcerii; pl. întoarceri

întoarcere s. f., g.-d. art. întoarcerii; pl. întoarceri

întoarcere s. f., g.-d. art. întoarcerii; pl. întoarceri

ÎNTOARCERE formă de manevră ofensivă executată în scopul pătrunderii cu o grupare de forță puternică în spatele inamicului și care îl obligă să lupte cu frontul răsturnat. Prin întoarceri se pot obține rezultate decisive. Întoarcerea poate fi: operativă sau tactică.

ÎNTOARCERE s. v. castrare, înapoiere, jugănire, jugănit, rambursare, restituire, scopire, scopit, sterilizare.

ÎNTOARCERE s. 1. înapoiere, revenire, venire, (pop.) înturnare, înturnat. (După ~ lui acasă.) 2. v. întors. 3. v. reflexie. 4. v. întors. 5. v. răsucire. 6. v. rotație. 7. v. răsturnare.

ÎNTOARCERE s. 1. înapoiere, revenire, venire, (pop.) înturnare, înturnat. (După ~ lui acasă.) 2. întors, retur. (Ducere și ~.) 3. (FIZ.) răsfrîngere, reflectare, reflexie, repercutare. (~ unei unde.) 4. întors, învîrtire, răsucire, rotire, sucire. (~ unui buton, unui contact.) 5. învîrteală, învîrtire, învîrtit, învîrtitură, răsucire, rotație, rotire, rotit, (pop.) rotitură, rotocol. (O ~ de 360 de grade.) 6. întors, răsturnare. (~ mămăligii.)

întoarcere s. v. CASTRARE. ÎNAPOIERE. JUGĂNIRE. JUGĂNIT. RAMBURSARE. RESTITUIRE. SCOPIRE. SCOPIT. STERILIZARE.

ÎNTOARCERE. Subst. Întoarcere, reîntoarcere, înapoiere, înturnare, înturnat, reînturnare (pop.), retur. Retragere, recesiune (rar), retretă (franțuzism înv.). Recul, reculare. Revenire, recurență, recidivă (med.), reversiune (jur.). Reversibilitate. Respingere, rejet (livr.), repulsie (fiz.), reflectare, reflexie, reflecție. Adj. Întors. Recesiv (rar). Reculant, regresiv. Recurent. Reversibil. Vb. A se întoarce, a se întoarce din drum, a face (a apuca) cale(a) întoarsă, a merge pînă la calea întoarsă, a reveni, a se înapoia, a se înturna (reg.), a se returna (pop.). A întoarce, a înapoia, a da înapoi, a da îndărăt, a restitui, a înturna (reg.), a reînturna (pop.). A se retrage, a se trage înapoi, a da înapoi, a bate în retragere, a merge ca racul, A recula, a face un recul; a da înapoi (fig.), a da îndărăt (fig.). A respinge, a reflecta. Adv. Înapoi, îndărăt, în urmă, în spate. V. călătorie, mișcare, renunțare, repetare, sosire.

Întoarcere ≠ plecare