17 definiții pentru întors (adj.)
din care- explicative DEX (8)
- argou (5)
- sinonime (4)
Explicative DEX
ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. ♦ (Despre ceasuri) Cu arcul încordat. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.
întors2, ~oarsă a [At: CORESI, EV. 80/9 / Pl: ~rși, ~oarse / E: întoarce] 1 (D. obiecte) Răsucit. 2 Îndoit. 3 Încovoiat. 4 (Îs) Seceră -oarsă Seceră curbă. 5 (Fig; d. persoane) Sucit. 6 (Îlav) ~ pe dos Supărat. 7 (Reg) Nărăvaș. 8 (Rar; d. vorbire) Meșteșugit. 9 (Pex) Enigmatic. 10 (D. unele obiecte) Inversat. 11 (D. părți ale corpului) Îndreptat în altă direcție. 12 Pe dos. 13-14 (Agr) Arat sau săpat din nou. 15 Revenit la locul de plecare. 16 (Îs) Copil ~ de țâță Copil căruia i se dă din nou să sugă după ce a fost înțărcat. 17 (Îe) A face (sau a apuca) cale ~oarsă A se înapoia din drum. 18 (Îe) A merge până la cale ~oarsă A nu merge departe. 19 (Îae) A scăpa de primejdie. 20 (Fig; îae) A se opri la jumătatea lucrului. 21 (Înv) Tradus. 22 (D. farmec) Care s-a răsfrânt asupra persoanei care l-a făcut Si: înturnat1 (13). 23 (D. un berbec, vițel) Castrat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Înapoiat, revenit (de unde a plecat). ◊ Expr. A face (sau a apuca) calea întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum, a se înapoia. Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90. Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161. Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. (Neobișnuit) A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă = a trimite înapoi, a alunga, a goni. Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214. A merge pînă la calea întoarsă = a nu merge departe și a se întoarce; a se opri la jumătatea drumului. 2. (Despre obiecte) Răsucit, îndoit, curbat, încovoiat. Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166. 3. Fig. (Despre persoane) Sucit, ciudat. Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31. 4. Fig. (Despre cuvinte sau vorbire) Meșteșugit. Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTORS ~oarsă (~orși, ~oarse) 1) v. A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE. ◊ A face cale ~oarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire ~oarsă. /v. a întoarce
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: firea cea întoarsă EM.; 3. incapabil de reproducere: berbece întors. ║ n. 1. întoarcere: la întors acasă AL.; 2. acțiunea de a întoarce testiculele la vite.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întórs, -toársă adj. Înturnat, care s’a întors acasă: povesteaŭ uniĭ din ceĭ întorșĭ de la războĭ. Sucit, curios: fire întoarsă (caracter straniŭ). S. n., pl. urĭ. Întoarcere: maĭ grea îmĭ pare calea acum la’ntors acasă (Al.). Adv. A cînta întors (vorbind despre o pasăre), a face fel de fel de întorsăturĭ de voce.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚÎȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🫀 Organ glandulos care secretează laptele la femeie și la ori-ce femelă de mamifer, mamelă: ferice de... pîntecele celea ce n’au născut și țîțele carele n’au aplecat (bibl.); mama... copilului să nu-l ție pe mîna stîngă, nici să-i dea din țîța stîngă, ca să nu fie stîngaciu (MAR.); copil de ~, prunc care suge încă: pre nimene n’au cruțat, ce pînă în copii de ~ tot sub sabie au pus (N.-COST.); întors de la ~ 👉 ÎNTORS I. 1 ¶ 2 🐒 Uger: Sultănica suia, mînînd o vacă bălaie cu un vițel ce se da pe furiș la... țîța rumenă și asudată de lapte (DLVR.); Am o vacă cu țîța în spinare (GOR.), ghicitoare despre „urcior” ¶ 3 pr. ext. Partea corespunzătoare țîței la pieptul bărbaților: la metereze, copii! și chitiți tot subt țîța stîngă (ALECS.) ¶ 4 Laptele din țîță; a da ~, a da să sugă: călugărul o lasă de-i dete ~ pînă ce se sătură (ISP.); 👉 COPIL21; a-i pieri țîța, a înceta de a mai avea lapte în țîțe: nu e bine să dai ~ la copiii gemeni ai altora, că-ți piere țîța (GOR.); a suge ~, a suge la pieptul mamei: Dumnezeu știe ce-i lipsește, căci acuma nici nu vrea să sugă ~ (SB.); copiii, cînd sînt mici, să sugă ~ de la Țigancă, ca să aibă mumă-sa ~ (GOR.) ¶ 5 🐙 Celula în care se desvoltă matca (MAR.) ¶ 6 🌿 ȚÎȚA-CAPREI1 👉 CAPRĂ16; – ȚÎȚA-CAPREI2 = BARBA-CAPREI1; – ȚÎȚA-CAPREI3 = SURGUCIU2 ¶ 7 🌿 ȚÎȚA-OII1 = CIOBOȚICA-CUCULUI; ȚÎȚA-OII2 = DEGETAR2; – ȚÎȚA-OII3, varietate de struguri ¶ 8 🌿 ȚÎȚA-VACII1, plantă cu frunzele dispuse în rozetă, cu flori măricele, galbene, așezate într’o umbrelă la vîrful tulpinii (Primula elatior) (🖼 5145); – ȚÎȚA-VACII2 = CIOBOȚICA-CUCULUI; – ȚÎȚA-VACII3, varietate de struguri [cuvînt din graiul copiilor, foarte răspândit și în alte limbi; comp. it. zizza, germ. Zitze; bg. srb. cica, etc.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Andreea H-I
- acțiuni
Argou
a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a o da întoarsă expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întors pe dos expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
nouă-ntors expr. (șc.) nota șase.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ÎNTORS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNTORS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întors adj. v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. MEȘTEȘUGIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTORS adj. 1. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 2. îndoit, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cămașă cu mînecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) 4. învîrtit, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. sucit. (Nu mai sta cu gîtul ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A51) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
întors, întoarsăadjectiv
- 1. Revenit la locul de plecare. DEX '09 DLRLC
- A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum. DEX '09 DLRLC NODEX
- Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90. DLRLC
- Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161. DLRLC
- Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. DLRLC
-
-
- Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214. DLRLC
-
- A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare. DEX '09 DLRLC
-
- 2. (Despre obiecte) Care are formă încovoiată. DEX '09 DLRLC NODEX
- Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166. DLRLC
- 2.1. (Despre ceasuri) Cu arcul încordat. DEX '09
-
- 4. (Despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală. DEX '09 DLRLC NODEX
- Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31. DLRLC
- 4.1. Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat. DEX '09sinonime: bosumflat
- Întors pe dos. DEX '09
-
-
- 5. Despre cuvinte sau despre vorbire: meșteșugit. DEX '09 DLRLCsinonime: meșteșugit
- Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221. DLRLC
-
etimologie:
- întoarce DEX '09 DEX '98 NODEX