17 definiții pentru întors (adj.)

din care

Explicative DEX

ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. ♦ (Despre ceasuri) Cu arcul încordat. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.

întors2, ~oarsă a [At: CORESI, EV. 80/9 / Pl: ~rși, ~oarse / E: întoarce] 1 (D. obiecte) Răsucit. 2 Îndoit. 3 Încovoiat. 4 (Îs) Seceră -oarsă Seceră curbă. 5 (Fig; d. persoane) Sucit. 6 (Îlav) ~ pe dos Supărat. 7 (Reg) Nărăvaș. 8 (Rar; d. vorbire) Meșteșugit. 9 (Pex) Enigmatic. 10 (D. unele obiecte) Inversat. 11 (D. părți ale corpului) Îndreptat în altă direcție. 12 Pe dos. 13-14 (Agr) Arat sau săpat din nou. 15 Revenit la locul de plecare. 16 (Îs) Copil ~ de țâță Copil căruia i se dă din nou să sugă după ce a fost înțărcat. 17 (Îe) A face (sau a apuca) cale ~oarsă A se înapoia din drum. 18 (Îe) A merge până la cale ~oarsă A nu merge departe. 19 (Îae) A scăpa de primejdie. 20 (Fig; îae) A se opri la jumătatea lucrului. 21 (Înv) Tradus. 22 (D. farmec) Care s-a răsfrânt asupra persoanei care l-a făcut Si: înturnat1 (13). 23 (D. un berbec, vițel) Castrat.

ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe, și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Sucit, ciudat. ◊ (Fam.; și în loc. adj. întors pe dos) Profund nemulțumit, foarte supărat, tulburat; bosumflat. 5. Fig. (Rar, despre cuvinte sau despre vorbire) Meșteșugit. – V. întoarce.

ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Înapoiat, revenit (de unde a plecat). ◊ Expr. A face (sau a apuca) calea întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum, a se înapoia. Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90. Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161. Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. (Neobișnuit) A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă = a trimite înapoi, a alunga, a goni. Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214. A merge pînă la calea întoarsă = a nu merge departe și a se întoarce; a se opri la jumătatea drumului. 2. (Despre obiecte) Răsucit, îndoit, curbat, încovoiat. Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166. 3. Fig. (Despre persoane) Sucit, ciudat. Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31. 4. Fig. (Despre cuvinte sau vorbire) Meșteșugit. Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221.

ÎNTORS ~oarsă (~orși, ~oarse) 1) v. A ÎNTOARCE și A SE ÎNTOARCE.A face cale ~oarsă a se întoarce. 2) (despre obiecte) Care are formă încovoiată. 3) fig. rar (despre persoane sau despre caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală; sucit. Fire ~oarsă. /v. a întoarce

întors a. 1. revenit; 2. fig. pervertit: firea cea întoarsă EM.; 3. incapabil de reproducere: berbece întors. ║ n. 1. întoarcere: la întors acasă AL.; 2. acțiunea de a întoarce testiculele la vite.

întórs, -toársă adj. Înturnat, care s’a întors acasă: povesteaŭ uniĭ din ceĭ întorșĭ de la războĭ. Sucit, curios: fire întoarsă (caracter straniŭ). S. n., pl. urĭ. Întoarcere: maĭ grea îmĭ pare calea acum la’ntors acasă (Al.). Adv. A cînta întors (vorbind despre o pasăre), a face fel de fel de întorsăturĭ de voce.

ȚÎȚĂ (pl. -țe) sf. 1 🫀 Organ glandulos care secretează laptele la femeie și la ori-ce femelă de mamifer, mamelă: ferice de... pîntecele celea ce n’au născut și țîțele carele n’au aplecat (bibl.); mama... copilului să nu-l ție pe mîna stîngă, nici să-i dea din țîța stîngă, ca să nu fie stîngaciu (MAR.); copil de ~, prunc care suge încă: pre nimene n’au cruțat, ce pînă în copii de ~ tot sub sabie au pus (N.-COST.); întors de la ~ 👉 ÎNTORS I. 1 2 🐒 Uger: Sultănica suia, mînînd o vacă bălaie cu un vițel ce se da pe furiș la... țîța rumenă și asudată de lapte (DLVR.); Am o vacă cu țîța în spinare (GOR.), ghicitoare despre „urcior” 3 pr. ext. Partea corespunzătoare țîței la pieptul bărbaților: la metereze, copii! și chitiți tot subt țîța stîngă (ALECS.) 4 Laptele din țîță; a da ~, a da să sugă: călugărul o lasă de-i dete ~ pînă ce se sătură (ISP.); 👉 COPIL21; a-i pieri țîța, a înceta de a mai avea lapte în țîțe: nu e bine să dai ~ la copiii gemeni ai altora, că-ți piere țîța (GOR.); a suge ~, a suge la pieptul mamei: Dumnezeu știe ce-i lipsește, căci acuma nici nu vrea să sugă ~ (SB.); copiii, cînd sînt mici, să sugă ~ de la Țigancă, ca să aibă mumă-sa ~ (GOR.) 5 🐙 Celula în care se desvoltă matca (MAR.) 6 🌿 ȚÎȚA-CAPREI1 👉 CAPRĂ16; – ȚÎȚA-CAPREI2 = BARBA-CAPREI1; – ȚÎȚA-CAPREI3 = SURGUCIU2 7 🌿 ȚÎȚA-OII1 = CIOBOȚICA-CUCULUI; ȚÎȚA-OII2 = DEGETAR2; – ȚÎȚA-OII3, varietate de struguri 8 🌿 ȚÎȚA-VACII1, plantă cu frunzele dispuse în rozetă, cu flori măricele, galbene, așezate într’o umbrelă la vîrful tulpinii (Primula elatior) (🖼 5145); – ȚÎȚA-VACII2 = CIOBOȚICA-CUCULUI; – ȚÎȚA-VACII3, varietate de struguri [cuvînt din graiul copiilor, foarte răspândit și în alte limbi; comp. it. zizza, germ. Zitze; bg. srb. cica, etc.].

Argou

a avea o față de confort trei / de melc obosit / de gură de canal / de spate de bloc / de biscuit tăiat / de buzunar întors expr. (iron.) a fi urât, a avea fizionomie neplăcută

a face cale întoarsă expr. a reveni la punctul de pornire, a se înapoia, a se întoarce.

a o da întoarsă expr. (intl.) 1. a minți. 2. a schimba conținutul unei declarații anterioare; a se dezice de o afirmație anterioară.

întors pe dos expr. indispus, deprimat, mohorât, trist.

nouă-ntors expr. (șc.) nota șase.

Sinonime

ÎNTORS adj. v. bizar, castrat, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, jugănit, meșteșugit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, scopit, singular, sterilizat, straniu.

ÎNTORS adj. 1. v. îndoit. 2. v. suflecat. 3. v. revolut. 4. v. răsucit. 5. sucit. (Nu mai sta cu gâtul ~.)

întors adj. v. BIZAR. CASTRAT. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. JUGĂNIT. MEȘTEȘUGIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SCOPIT. SINGULAR. STERILIZAT. STRANIU.

ÎNTORS adj. 1. curbat, încovoiat, îndoit, răsucit, strîmb, strîmbat. (Cui ~.) 2. îndoit, răsfrînt, ridicat, suflecat, sumes, tras, (reg.) sumecat. (Cămașă cu mînecile ~.) 3. (BOT.) îndoit, răsfrînt, revolut, (înv.) reflex. (Frunză ~.) 4. învîrtit, răsucit, rotit, sucit. (A lăsat cheia ~ în broască.) 5. sucit. (Nu mai sta cu gîtul ~.)

Intrare: întors (adj.)
întors1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsul
  • întorsu‑
  • ‑ntorsul
  • ‑ntorsu‑
  • întoarsă
  • ‑ntoarsă
  • întoarsa
  • ‑ntoarsa
plural
  • întorși
  • ‑ntorși
  • întorșii
  • ‑ntorșii
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întoarsele
  • ‑ntoarsele
genitiv-dativ singular
  • întors
  • ‑ntors
  • întorsului
  • ‑ntorsului
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întoarsei
  • ‑ntoarsei
plural
  • întorși
  • ‑ntorși
  • întorșilor
  • ‑ntorșilor
  • întoarse
  • ‑ntoarse
  • întoarselor
  • ‑ntoarselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întors, întoarsăadjectiv

  • 1. Revenit la locul de plecare. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă (sau drum întors) = a se întoarce din drum. DEX '09 DLRLC NODEX
      • format_quote Îi porunci lui Gustav să facă drum întors spre sat. GALAN, B. I 90. DLRLC
      • format_quote Cum a făcut... calea întoarsă, vremea s-a zbîrlit. SADOVEANU, B. 161. DLRLC
      • format_quote Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale... EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • chat_bubble neobișnuit A îndrepta (pe cineva) spre calea întoarsă = a trimite înapoi. DLRLC
      • format_quote Îl cumperi?... ori te îndrept spre calea-ntoarsă. ALECSANDRI, T. I 214. DLRLC
    • chat_bubble A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare. DEX '09 DLRLC
  • 2. (Despre obiecte) Care are formă încovoiată. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Botinele i-s întoarse la vîrf, ca niște patine. SADOVEANU, P. 166. DLRLC
    • 2.1. (Despre ceasuri) Cu arcul încordat. DEX '09
  • 3. popular Castrat, jugănit. DEX '09
  • 4. figurat rar (Despre persoane sau despre firea, caracterul lor) Care deviază de la comportarea normală. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Prale, firea cea întoarsă. EMINESCU, O. I 31. DLRLC
  • 5. figurat rar Despre cuvinte sau despre vorbire: meșteșugit. DEX '09 DLRLC
    sinonime: meșteșugit
    • format_quote Nu li mai ieșea din cap cuvintele cele minunate și întoarse ale fetei. SBIERA, P. 221. DLRLC
etimologie:
  • vezi întoarce DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.