întristat, ~ă a [At: VARLAAM, C. 60/1 / V: (înv) ~res~ / Pl: ~ați, ~e / E: întrista] 1 Cuprins de tristețe Si: mâhnit, posomorât, trist. 2 Care exprimă tristețe. 3 (Înv) Întristător.

ÎNTRISTAT, -Ă, întristați, -te, adj. Cuprins de tristețe, trist, posomorît, mîhnit. ♦ Care exprimă tristețe. Trăgîndu-se la o parte, privi iar pe rînd la obrazurile întristate ale celor doi bărbați. SADOVEANU, O. VII 149.

întrestat, ~ă a vz întristat

ÎNTRISTAT adj. 1. v. supărat. 2. v. trist. 3. v. posomorât.

ÎNTRISTAT adj. 1. abătut, amărît, deprimat, descurajat, indispus, îndurerat, mîhnit, necăjit, supărat, trist, (pop.) obidit, (înv. și reg.) scîrbit, supărăcios, (înv.) dosădit, ponosit, pricăjit, (fig.) cătrănit, pleoștit, plouat. (E tare ~ de vestea primită.) 2. duios, îndurerat, trist. (Se confesa cu glas ~.) 3. mîhnit, posomorît, trist, (fig.) înnegurat, înnorat, întunecat, mohorît. (O față ~.)

Întristat ≠ bucuros, vesel, voios