11 definiții pentru întrunire

din care

Explicative DEX

ÎNTRUNIRE, întruniri, s. f. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). – V. întruni.

ÎNTRUNIRE, întruniri, s. f. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). – V. întruni.

întrunire sf [At: (a. 1866) URICARIUL, X, 366 / Pl: ~ri / E: întruni] 1 Adunare de oameni Si: reuniune. 2 Cuprindere în sine. 3 (Pex) Întâlnire. 4 Obținere a unui anumit procent în urma votului.

ÎNTRUNIRE, întruniri, s. f. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; adunare, ședință. Avem negreșit trebuință de țărani la întrunire. VORNIC, P. 181. În aceeași săptămînă apărea la Craiova într-un proces, la Iași într-o întrunire publică. C. PETRESCU, Î. I 11. ♦ Reuniune, întîlnire. Dar ce vesele sînt acele întruniri de una sau două ore, în care toți își povestesc cîte izbînzi au făcut, sau mai ales erau să facă. ODOBESCU, S. III 17.

ÎNTRUNIRE ~i f. 1) v. A ÎNTRUNI și A SE ÎNTRUNI. 2) Reunire a unui grup de persoane pentru a discuta și a hotărî ceva; adunare. /v. a întruni

întrunire v. acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei: adunare, reuniune.

întruníre f. Acțiunea de a saŭ de a se întruni. Adunare, reuniune: întrunire electorală.

Ortografice DOOM

întrunire s. f., g.-d. art. întrunirii; pl. întruniri

întrunire s. f., g.-d. art. întrunirii; pl. întruniri

întrunire s. f., g.-d. art. întrunirii; pl. întruniri

Sinonime

ÎNTRUNIRE s. 1. v. convocare. 2. adunare, reuniune, (înv. și pop.) strânsură, (înv.) sobor, ședere. (A avut loc o mare ~.) 3. reuniune, șezătoare. (~ literară.)

ÎNTRUNIRE s. 1. adunare, convocare, reunire, strîngere. (~ oamenilor la o acțiune.) 2. adunare, reuniune, (înv. și pop.) strînsură, (înv.) sobor, ședere. (A avut loc o mare ~.) 3. reuniune, șezătoare. (~ literară.)

Intrare: întrunire
întrunire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întrunire
  • ‑ntrunire
  • întrunirea
  • ‑ntrunirea
plural
  • întruniri
  • ‑ntruniri
  • întrunirile
  • ‑ntrunirile
genitiv-dativ singular
  • întruniri
  • ‑ntruniri
  • întrunirii
  • ‑ntrunirii
plural
  • întruniri
  • ‑ntruniri
  • întrunirilor
  • ‑ntrunirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întrunire, întrunirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) întruni și rezultatul ei; reuniune, adunare (de oameni). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Avem negreșit trebuință de țărani la întrunire. VORNIC, P. 181. DLRLC
    • format_quote În aceeași săptămînă apărea la Craiova într-un proces, la Iași într-o întrunire publică. C. PETRESCU, Î. I 11. DLRLC
    • format_quote Dar ce vesele sînt acele întruniri de una sau două ore, în care toți își povestesc cîte izbînzi au făcut, sau mai ales erau să facă. ODOBESCU, S. III 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi întruni DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.