6 definiții pentru întâietor
Explicative DEX
întâietor, ~oare smf, a [At: ODOBESCU, S. II, 48 / V: ~itor / Pl: ~i, ~oare / E: întâia + -tor] 1-2 (Persoană) care ocupă primul loc.
întâitor, ~oare smf, a vz întâietor
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTÎIETOR, -OARE, întîietori, -oare, adj. (Învechit) Care ocupă locul de frunte, locul întîi; dintîi. Acestea fiind pururea subordinate celorlalte două clauze, ele nu se vor putea îndeplini niciodată în dauna celor întîietoare. ODOBESCU, S. II 48.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ÎNTÎIETOR, -OARE, întîietori, -oare, adj. (Înv.) Care ocupă locul de frunte, locul întîi, dintîi. – Din întîi2 + suf. -(e)tor.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Sinonime
ÎNTÂIETOR adj. v. prioritar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întâietor adj. v. PRIORITAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Intrare: întâietor
întâietor adjectiv
adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
întâitor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
întâietor, întâietoareadjectiv
-
- Acestea fiind pururea subordinate celorlalte două clauze, ele nu se vor putea îndeplini niciodată în dauna celor întîietoare. ODOBESCU, S. II 48. DLRLC
-
etimologie:
- întâi + -(e)tor. DLRM