opțiuni
  • info

13 definiții pentru întâmplător

din care

Explicative DEX

ÎNTÂMPLĂTOR, -OARE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător.

ÎNTÂMPLĂTOR, -OARE, întâmplători, -oare, adj. (Adesea adverbial) Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut; incidental, accidental, aleatoriu. – Întâmpla + suf. -ător.

întâmplător, ~oare a, av [At: VĂCĂRESCU, IST. 110 / Pl: ~i, ~oare / E: întâmpla + -ător] 1-2 (Care se produce) din întâmplare Si: accidental, aleatoriu, incidental. 3-4 (Care survine) în mod neprevăzut.

ÎNTÂMPLĂTOR1 adv. Din întâmplare. /a întâmpla + suf. ~ător

ÎNTÂMPLĂTOR2 ~oare (~ori, ~oare) Care se produce din întâmplare; care are loc pe neașteptate; accidental; incidental; inopinat. /a întâmpla + suf. ~ător

întâmplător a. din întâmplare.

ÎNTÎMPLĂTOR, -OARE, întîmplători, -oare, adj. Care vine, se produce din întîmplare, care se ivește pe neașteptate, în mod neprevăzut; incidental. Faptă întîmplătoare. Întîlnire întîmplătoare. ▭ Fără să întrebe nimic pe nimeni, Filip primi, de la cîțiva întîmplători vecini vorbareți, toate lămuririle. GALAN, B. I 18. ◊ (Adverbial) Directorul nu dă pe la redacție decît întîmplător, așa că greu ai să-l nemerești. REBREANU, R. I 182.

întîmplătór, -oáre adj. Din întîmplare, accidental. Eventual. Adv. Din întîmplare.

Ortografice DOOM

+întâmplător adv.

întâmplător1 adj. m., pl. întâmplători; f. sg. și pl. întâmplătoare

întâmplător adj. m., pl. întâmplători; f. sg. și pl. întâmplătoare

întâmplător adj. m., pl. întâmplători f. sg. și pl. întâmplătoare

Sinonime

ÎNTÂMPLĂTOR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. v. neprevăzut. 3. arbitrar. (O alegere ~oare.)

ÎNTÎMPLĂTOR adj. 1. accidental, incidental, ocazional, sporadic, (livr.) aleatoriu, contingent, stocastic, (rar) cazual, (înv.) simptomatic. (Fenomen, eveniment ~.) 2. incidental, neprevăzut, (livr.) fortuit. (O întîlnire ~.) 3. arbitrar. (O alegere ~.)

Intrare: întâmplător
întâmplător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întâmplător
  • ‑ntâmplător
  • întâmplătorul
  • întâmplătoru‑
  • ‑ntâmplătorul
  • ‑ntâmplătoru‑
  • întâmplătoare
  • ‑ntâmplătoare
  • întâmplătoarea
  • ‑ntâmplătoarea
plural
  • întâmplători
  • ‑ntâmplători
  • întâmplătorii
  • ‑ntâmplătorii
  • întâmplătoare
  • ‑ntâmplătoare
  • întâmplătoarele
  • ‑ntâmplătoarele
genitiv-dativ singular
  • întâmplător
  • ‑ntâmplător
  • întâmplătorului
  • ‑ntâmplătorului
  • întâmplătoare
  • ‑ntâmplătoare
  • întâmplătoarei
  • ‑ntâmplătoarei
plural
  • întâmplători
  • ‑ntâmplători
  • întâmplătorilor
  • ‑ntâmplătorilor
  • întâmplătoare
  • ‑ntâmplătoare
  • întâmplătoarelor
  • ‑ntâmplătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întâmplător, întâmplătoareadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care se produce din întâmplare, care survine în mod neprevăzut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: accidental aleatoriu incidental inopinat
    • format_quote Faptă întâmplătoare. Întâlnire întâmplătoare. DLRLC
    • format_quote Fără să întrebe nimic pe nimeni, Filip primi, de la cîțiva întîmplători vecini vorbareți, toate lămuririle. GALAN, B. I 18. DLRLC
    • format_quote Directorul nu dă pe la redacție decît întîmplător, așa că greu ai să-l nemerești. REBREANU, R. I 182. DLRLC
etimologie:
  • Întâmpla + -ător. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.