învelire [At: MARIAN, NU. 704 / V: ~văl~ / Pl: ~ri / E: înveli] 1 Acoperire cu ceva Si: învelit¹ (1), (înv) învelitură (1). 2 Îmbrobodire a miresei ca o nevastă Si: învelit¹ (2), (înv) învelitură (2). 3 Acoperire a unei case cu țiglă, tablă etc. Si: învelit¹ (3), (înv) învelitură (3). 4 Acoperire a coperții unui caiet, a unei cărți cu hârtie sau cu material plastic Si: învelit¹ (4), (înv) învelitură (4). 5 Acoperire a focului cu pământ sau cu cenușă pentru a-l face să ardă mocnit Si: învelit¹ (5). 6 Astupare a unei gropi cu pământ Si: învelit¹ (6), (înv) învelitură (5). 7 Acoperire a cerului cu nori, ceață, întuneric etc. Si: învelit¹ (7), (înv) învelitură (6). 8 Înfășurare a urzelii pe sulul dinapoi al războiului de țesut Si: învelit¹ (8), învelitoare (1). 9 Trecere a unei țesături de lână prin piuă Si: învelit¹ (9), (înv) învelitură (7). 10 Înfășurare în ceva Si: învelit¹ (10).

învălire sf vz învelire

învelire s. f., g.-d. art. învelirii; pl. înveliri

învelire s. f., g.-d. art. învelirii; pl. înveliri

învelire s. f., g.-d. art. învelirii; pl. înveliri

ÎNVELIRE s. 1. acoperire, înfășurare, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. v. îmbrăcare.

ÎNVELIRE s. 1. acoperire, înfășurare, învelit, (pop.) învăluire. (~ cuiva cu un pled.) 2. acoperire, imbrăcare, învelit. (~ unui caiet.)

Învelire ≠ dezvelire