dexonline

info

16 definiții pentru înveșnici

din care

explicative DEX (11)
ortografice DOOM (3)
sinonime (2)

Explicative DEX

ÎNVEȘNICI, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat; a eterniza, a perpetua. [Var.: învecinici vb. I] – În + veșnic.

înveșnici [At: MARCOVICI, D. 132 / V: ~ecin~ / Pzi: ~icesc, (înv) ~icez / E: în- + veșnic] 1 vt A face ca ceva să fie veșnic Si: a eterniza, a perpetua. 2 vi (Mtp; rar) A rămâne într-un anumit loc pentru totdeauna.

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

ÎNVEȘNICI, înveșnicesc, vb. IV. Tranz. (Învechit și arhaizant; și în forma învecinici) A face ca ceva să dureze nelimitat, să fie veșnic. Da, îl revăd înveșnicit prin spații, Pe bolți de lumi aducător aminte. TOMA, C. V. 278. A căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. Spre a-și învecinici pomenirea trimise... o icoană. id. ib. 213. – Variantă: învecinici vb. IV.

A ÎNVEȘNICI ~esc tranz. A face să dăinuiască la nesfârșit; a face să devină veșnic; a eterniza. /în + veșnic

sursa: NODEX (2002)
adăugată de siveco
acțiuni
- link permalink

ÎNVECINICI vb. IV v. înveșnici.

învecinici v vz înveșnici

sursa: MDA2 (2010)
adăugată de blaurb.
acțiuni
- link permalink

VEȘNICI vb. IV. v. înveșnici.

sursa: DLRM (1958)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

învecinicì v. a eterniza: blândețe învecinicită de penelul lui Rafael NEGR. [V. vecinic].

învecinicésc, V. veșnicesc.

înveșnicésc, V. veșnicesc.

*veșnicésc și înveșnicésc v. tr. (după eternizez). Rar. Eternizez. – Răŭ scris vecĭnicesc.

Ortografice DOOM

înveșnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicesc, 3 sg. înveșnicește, imperf. 1 înveșniceam; conj. prez. 1 sg. să înveșnicesc, 3 să înveșnicească

sursa: DOOM 3 (2021)
adăugată de gall
acțiuni
- link permalink

înveșnici (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicesc, imperf. 3 sg. înveșnicea; conj. prez. 3 să înveșnicească

înveșnici vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înveșnicesc, imperf. 3 sg. înveșnicea; conj. prez. 3 sg. și pl. înveșnicească

Sinonime

ÎNVEȘNICI vb. v. eterniza, imortaliza, perpetua.

înveșnici vb. v. ETERNIZA. IMORTALIZA. PERPETUA.

Intrare: înveșnici

înveșnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT406) Surse flexiune: DOR		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) înveșnici ‑nveșnici	înveșnicire ‑nveșnicire	înveșnicit ‑nveșnicit înveșnicitu‑ ‑nveșnicitu‑	înveșnicind ‑nveșnicind înveșnicindu‑ ‑nveșnicindu‑	singular	plural
		(a) înveșnici ‑nveșnici	înveșnicire ‑nveșnicire	înveșnicit ‑nveșnicit înveșnicitu‑ ‑nveșnicitu‑	înveșnicind ‑nveșnicind înveșnicindu‑ ‑nveșnicindu‑	înveșnicește ‑nveșnicește	înveșniciți ‑nveșniciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	înveșnicesc ‑nveșnicesc	(să) înveșnicesc ‑nveșnicesc	înveșniceam ‑nveșniceam	înveșnicii ‑nveșnicii	înveșnicisem ‑nveșnicisem
	a II-a (tu)	înveșnicești ‑nveșnicești	(să) înveșnicești ‑nveșnicești	înveșniceai ‑nveșniceai	înveșniciși ‑nveșniciși	înveșniciseși ‑nveșniciseși
	a III-a (el, ea)	înveșnicește ‑nveșnicește	(să) înveșnicească ‑nveșnicească	înveșnicea ‑nveșnicea	înveșnici ‑nveșnici	înveșnicise ‑nveșnicise
plural	I (noi)	înveșnicim ‑nveșnicim	(să) înveșnicim ‑nveșnicim	înveșniceam ‑nveșniceam	înveșnicirăm ‑nveșnicirăm	înveșniciserăm ‑nveșniciserăm înveșnicisem ‑nveșnicisem
	a II-a (voi)	înveșniciți ‑nveșniciți	(să) înveșniciți ‑nveșniciți	înveșniceați ‑nveșniceați	înveșnicirăți ‑nveșnicirăți	înveșniciserăți ‑nveșniciserăți înveșniciseți ‑nveșniciseți
	a III-a (ei, ele)	înveșnicesc ‑nveșnicesc	(să) înveșnicească ‑nveșnicească	înveșniceau ‑nveșniceau	înveșniciră ‑nveșniciră	înveșniciseră ‑nveșniciseră

învecinici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) învecinici ‑nvecinici	învecinicire ‑nvecinicire	învecinicit ‑nvecinicit învecinicitu‑ ‑nvecinicitu‑	învecinicind ‑nvecinicind învecinicindu‑ ‑nvecinicindu‑	singular	plural
		(a) învecinici ‑nvecinici	învecinicire ‑nvecinicire	învecinicit ‑nvecinicit învecinicitu‑ ‑nvecinicitu‑	învecinicind ‑nvecinicind învecinicindu‑ ‑nvecinicindu‑	învecinicește ‑nvecinicește	înveciniciți ‑nveciniciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	învecinicesc ‑nvecinicesc	(să) învecinicesc ‑nvecinicesc	înveciniceam ‑nveciniceam	învecinicii ‑nvecinicii	învecinicisem ‑nvecinicisem
	a II-a (tu)	învecinicești ‑nvecinicești	(să) învecinicești ‑nvecinicești	înveciniceai ‑nveciniceai	înveciniciși ‑nveciniciși	înveciniciseși ‑nveciniciseși
	a III-a (el, ea)	învecinicește ‑nvecinicește	(să) învecinicească ‑nvecinicească	învecinicea ‑nvecinicea	învecinici ‑nvecinici	învecinicise ‑nvecinicise
plural	I (noi)	învecinicim ‑nvecinicim	(să) învecinicim ‑nvecinicim	înveciniceam ‑nveciniceam	învecinicirăm ‑nvecinicirăm	înveciniciserăm ‑nveciniciserăm învecinicisem ‑nvecinicisem
	a II-a (voi)	înveciniciți ‑nveciniciți	(să) înveciniciți ‑nveciniciți	înveciniceați ‑nveciniceați	învecinicirăți ‑nvecinicirăți	înveciniciserăți ‑nveciniciserăți înveciniciseți ‑nveciniciseți
	a III-a (ei, ele)	învecinicesc ‑nvecinicesc	(să) învecinicească ‑nvecinicească	înveciniceau ‑nveciniceau	înveciniciră ‑nveciniciră	înveciniciseră ‑nveciniciseră

veșnici verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a tranzitiv

verb (VT406)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) veșnici	veșnicire	veșnicit veșnicitu‑	veșnicind veșnicindu‑	singular	plural
		(a) veșnici	veșnicire	veșnicit veșnicitu‑	veșnicind veșnicindu‑	veșnicește	veșniciți

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	veșnicesc	(să) veșnicesc	veșniceam	veșnicii	veșnicisem
	a II-a (tu)	veșnicești	(să) veșnicești	veșniceai	veșniciși	veșniciseși
	a III-a (el, ea)	veșnicește	(să) veșnicească	veșnicea	veșnici	veșnicise
plural	I (noi)	veșnicim	(să) veșnicim	veșniceam	veșnicirăm	veșniciserăm veșnicisem
	a II-a (voi)	veșniciți	(să) veșniciți	veșniceați	veșnicirăți	veșniciserăți veșniciseți
	a III-a (ei, ele)	veșnicesc	(să) veșnicească	veșniceau	veșniciră	veșniciseră

arată variantele

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

info

Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.

arată:

sensuri secundare

expresii

exemple

surse

înveșnici, înveșnicescverb

1. învechit A face ca ceva să devină veșnic, să dureze nelimitat. DEX '09 DEX '98 DLRLC

sinonime: eterniza imortaliza perpetua
- format_quote Da, îl revăd înveșnicit prin spații, Pe bolți de lumi aducător aminte. TOMA, C. V. 278. DLRLC
- format_quote A căreia figură avea acea blîndeță ce se vede învecinicită de penelul lui Rafael. NEGRUZZI, S. I 37. DLRLC
- format_quote Spre a-și învecinici pomenirea trimise... o icoană. NEGRUZZI, S. I 213. DLRLC

etimologie:

În + veșnic DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.