ÎNVÂRTOȘA, învârtoșez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica. 2. Refl. Fig. A deveni neîndurător; a se împietri. – În + vârtos.

învârtoșa [At: PSALT. HUR. 184/5 / V: (reg; cscj) ~și / Pzi: ~șez, (înv) învârtoș / E: în- + vârtos] 1-2 vtr A (se) face tare, vârtos Si: a (se) întări, a (se) solidifica. 3-4 vtr (D. idei, convingeri) (A face să devină sau) a deveni mai ferme. 5-6 vtr (D. sentimente) A (se) intensifica. 7-10 vtr (Pop; d. om) A (se) face (mai puternic sau) mai rezistent Si: a (se) fortifica. 11 vr (D. om) A deveni neîndurător Si: a se împietri. 12 vt A face rezistent un metal Si: a oțeli. 13 vt A reconforta. 14 vr (D. piele) A se îngroșa. 15 vr (Rar) A se întrema.

ÎNVÂRTOȘA, învârtoșez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) face vârtos, tare; a (se) întări, a (se) solidifica. ♦ (Pop.) A (se) face puternic, rezistent, voinic; a (se) fortifica. 2. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. – În + vârtos.

A ÎNVÂRTOȘA ~ez tranz. A face să se învârtoșeze. /în + vârtos

A SE ÎNVÂRTOȘA mă ~ez intranz. 1) (despre lichide sau corpuri ce conțin lichide) A trece în stare solidă; a deveni vârtos; a se solidifica. 2) fig. (despre persoane) A deveni puternic, viguros; a se învoinici; a se împuternici. 3) fig. A deveni nemilos, neîndurător. /în + vârtos

învârtoșà v. a se face vârtos.

învârtoși v vz învârtoșa

ÎNVÎRTOȘA, învîrtoșez, vb. I. 1. Refl. A se face vîrtos, tare; a se întări, a se îngroșa, a se solidifica. Peste zi începuse un vînt rece și noroiul se învîrtoșa, strîngîndu-se de frig. GHICA, S. A. 96. 2. Tranz. (Învechit și popular, cu privire la persoane) A face puternic, rezistent, voinic. Apa... mă învîrtoșa ea mai mult decît orice doctorie. GORJAN, H. II 8. 3. Refl. Fig. A deveni neîndurat; a se împietri. Cum sînteți voi toate... vorbi ea încetișor. Cum v-ați învîrtoșat, cum v-ați înlemnit. CONTEMPORANUL, IV 88. – Variantă: învîrtoși (PISCUPESCU, O. 5) vb. IV.

ÎNVÎRTOȘI vb. IV v. învîrtoșa.

învîrtoșéz v. tr. (d. vîrtos). Solidific. Fortific, daŭ putere. V. refl. Mă solidific. Prind putere.

învârtoșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. învârtoșez, 3 învârtoșează, 1 pl. învârtoșăm; conj. prez. 1 sg. să învârtoșez, 3 să învârtoșeze; ger. învârtoșând corectat(ă)

învârtoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 învârtoșează, 1 pl. învârtoșăm; conj. prez. 3 să învârtoșeze; ger. învârtoșând

învârtoșa vb., ind. prez. 1 sg. învârtoșez, 3 sg. și pl. învârtoșează, 1 pl. învârtoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. învârtoșeze; ger. învârtoșând

învîrtoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. învîrtoșează, 1 pl. învîrtoșăm, ger. învîrtoșînd)

ÎNVÂRTOȘA vb. 1. v. solidifica. 2. v. bătători. 3. v. usca. 4. a se închega, a se îngroșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.)

ÎNVÎRTOȘA vb. 1. a (se) întări, a (se) solidifica, (înv. și reg.) a (se) slei. (Lava fierbinte se ~.) 2. a se bătători, a se întări, a se înțeleni. (Pămîntul s-a ~.) 3. a se împietri, a se întări. (Pîinea s-a ~.) 4. a se închega, a se îngroșa, a se lega. (Dulceața s-a ~.)

învârtoșá, v.r. A se face vârtos, solid, dur. – Din în- + vârtos (DEX, MDA).

învârtoșa, vb. refl. – A se face vârtos, solid, dur. – Din în- + vârtos (< lat. virtuosus) (DEX, MDA).