învăluit, ~ă a [At: (a. 1764) URICARIUL, I, 308 / Pl: ~iți, ~e / E: învălui] 1 (D. valuri, mare, nori) învolburat. 2 Încolăcit. 3 (Fig; include ideea unei acțiuni) Încercuit. 4 Confundat. 5 (D. cereale) Culcat la pământ. 6 (Udp „cu”, „în”) Care este acoperit, îmbrăcat Si: înfășurat², învelit². 7 (Pex) Ascuns². 8 Cuprins cu privirea. 9 Împresurat din toate părțile. 10 (Fig) Copleșit de griji, de durere etc. 11 (Fig) Absorbit de treburi, de afaceri etc. 12 Tulburat. 13 Persecutat. 14 Necăjit. 15-16 (D. foc) Care (arde sau) a fost făcut să ardă mocnit Si: micșorat. 17 (Fig; d. sunete, voci etc.) Voalat.

ÎNVĂLUIT, -Ă, învăluiți, -te, adj. Înfășurat, învelit, acoperit. (Fig.) Glasu-i era cald și învăluit, umbrit parcă de păreri de rău. SADOVEANU, O. I 536.

învăluit a. fig. necăjit, turmentat.

învăluì v. 1. a înveli; 2. fig. a jigni, a face neajunsuri. [V. val (de pânză, de mare)].

învăluit adj. m., pl. învăluiți; f. sg. învăluită, pl. învăluite

ÎNVĂLUIT adj. v. încercuit.

ÎNVĂLUIT adj. v. acoperit, înfășurat, învelit.

ÎNVĂLUIT adj. încercuit, înconjurat. (Cetate ~.)

învăluit adj. v. ACOPERIT. ÎNFĂȘURAT. ÎNVELIT.

învăluit, învăluită, adj. (reg.) 1. necăjit. 2. turmentat, amețit.

învăluít, -ă, învăluiți, -te, adj. 1. Amestecat. 2. Acoperit: „Nici amu nu mi-i urâtă, / Numa că mi-nvăluită / Ca tărâțele pă sită” (Țiplea, 1906). 3. Ocupat cu o problemă. – Din învălui (DEX, MDA).

învăluit, -ă, învăluiți, -te, adj. – 1. Amestecat. 2. Acoperit: „Nici amu nu mi-i urâtă, / Numa că mi-nvăluită / Ca tărâțele pă sită” (Țiplea, 1906). 3. Foarte ocupat cu o problemă (Grad, 2000; Săcel). – Din învălui (DEX, MDA).

învăluit, -ă, adj. – 1. Amestecat. 2. Acoperit: „Nici amu nu mi-i urâtă, / Numa că mi-nvăluită / Ca tărâțele pă sită” (Țiplea 1906). – Din învălui „a acoperi” (< val, văl) + -it.