8 definiții pentru învălătucit
Explicative DEX
ÎNVĂLĂTUCIT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val1. – V. învălătuci.
ÎNVĂLĂTUCIT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val1. – V. învălătuci.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
învălătucit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: $~învălătucire] 1- învălătucire (1-4@).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
învălătucit2, ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 143 / Pl: ~iți, -e / E: învălătuci] 1 Înfășurat în jurul unui obiect. 2 (D. fire) Depănat. 3 (D. pânză, covoare) Făcut sul. 4 (Reg) Împiedicat în mers. 5 (Fig) Încurcat^{2}.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNVĂLĂTUCIT, -Ă, învălătuciți, -te, adj. Înfășurat, încolăcit; (despre fire) depănat, făcut ghem; (despre pînză, covoare etc.) făcut sul (sau val). Nu trecu mult și-n lumină răsări mușamaua învălătucită. DUNĂREANU, N. 14. ◊ Fig. Cînd și cînd, prin ruptura nourilor ce se rostogoleau ca ghemuri uriașe de păcură învălătucită, stelele își arătau strălucirea. ARDELEANU, D. 172.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
învălătucit adj. m., pl. învălătuciți; f. sg. învălătucită; pl. învălătucite
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ÎNVĂLĂTUCIT adj. v. încolăcit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ÎNVĂLĂTUCIT adj. încolăcit, înfășurat. (Văl de pînză ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
ÎNVĂLĂTUCIT adj. (Mold.) Încurcat, obscur. Învălătucite cuvintele hrizmosului tău ce vor să însemneze aievea să-mi spui te poftesc. CANTEMIR, IST. Etimologie: învălătuci. Vezi și învălătuci, învălătucitură. Cf. îngăimat.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
învălătucit, învălătucităadjectiv
- 1. (Despre fire) Făcute ghem; (despre pânză, covoare etc.) strâns sul sau val. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nu trecu mult și-n lumină răsări mușamaua învălătucită. DUNĂREANU, N. 14. DLRLC
- Cînd și cînd, prin ruptura nourilor ce se rostogoleau ca ghemuri uriașe de păcură învălătucită, stelele își arătau strălucirea. ARDELEANU, D. 172. DLRLC
-
etimologie:
- învălătuci DEX '09 DEX '98