înzdrăvenire sf [At: DA / V: ~rev~ / Pl: ~ri / E: înzdrăveni] 1-2 Recăpătare (a sănătății sau) a puterilor Si: întremare, înzdrăvenit¹ (1-2).

ÎNZDRĂVENIRE s. f. Acțiunea de a se înzdrăveni; întremare, însănătoșire, întărire.

înzdrevenire sf vz înzdrăvenire

înzdrăvenire s. f., g.-d. art. înzdrăvenirii

înzdrăvenire s. f., g.-d. art. înzdrăvenirii

înzdrăvenire s. f., g.-d. art. înzdrăvenirii

ÎNZDRĂVENIRE s. (MED.) 1. v. însănătoșire. 2. v. întremare.

ÎNZDRĂVENIRE s. (MED.) 1. îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întremare, lecuire, refacere, restabilire, ridicare, tămăduire, vindecare, (pop.) sculare, tamăduială, (înv.) sănătoșare, tămăduință, vracevanie. (~ completă a bolnavului.) 2. fortificare, îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)