înzestrare sf [At: LEG. EC. PL. 83 / Pl: ~rări / E: înzestra] 1 Oferire de zestre unei fete când se căsătorește Si: înzestrat¹ (1). 2 Acordare a unui bun, a unei surse de venituri etc. Si: înzestrat¹ (2). 3 Dotare a unei instituții, a unei întreprinderi etc. cu cele necesare Si: înzestrat¹ (3). 4 (Fig) Sumă de calități morale, fizice etc. Si: înzestrat¹ (4). 5 (Înv) Raport fiduciar între o femeie și cel care i-a asigurat bunuri, o sursă de venit etc. Si: înzestrat¹ (5). 6 (Fig) Dotare a unei persoane cu anumite calități Si: înzestrat¹. 7 (Fig) Talent nativ Si: înzestrat¹ (7). 8 (Ccr) Zestre. 9 (Fig) Împodobire.

ÎNZESTRARE, înzestrări, s. f. Acțiunea de a înzestra și rezultatul ei. 1. Dotare a întreprinderilor cu cele necesare bunei lor organizări și funcționări. Comitetele executive ale sfaturilor populare comunale răspund de înzestrarea ariilor cu cîntare, bascule, saci. HOT. ÎNGR. CULT. 12. 2. Fig. Sumă de calități, capacitate. Am cunoscut... un om de o superioară înzestrare intelectuală. CARAGIALE, O. III 236.

înzestrare s. f., g.-d. art. înzestrării; pl. înzestrări

înzestrare s. f., g.-d. art. înzestrării; pl. înzestrări

înzestrare s. f., g.-d. art. înzestrării; pl. înzestrări

ÎNZESTRARE s. 1. v. dotare. 2. dotare. (~ unei fete de măritat.) 3. v. aptitudine.

ÎNZESTRARE s. 1. dotare, dotație, echipare, prevedere, utilare. (~ unei uzine cu cele necesare.) 2. dotare. (~ unei fete de măritat.) 3. aplecare, aplicație, aptitudine, atracție, chemare, dar, har, înclinare, înclinație, pornire, predilecție, predispoziție, preferință, talent, vocație, (livr.) propensiune, (pop.) tragere, (înv.) aplecăciune, plecare. (Și-a demonstrat din plin ~ pentru...)