8 definiții pentru înăbușire

Explicative DEX

ÎNĂBUȘIRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; fig. reprimare. – V. înăbuși.

ÎNĂBUȘIRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși; sufocare; fig. reprimare. – V. înăbuși.

înăbușire sf [At: DA ms / S și: (înv) înnă~/ Pl: ~ri / E: înăbuși] 1-2 (Rar) Țâșnire (a lacrimilor sau) a sângelui Si: înăbușit1 (1-2). 3 Împiedicare a creșterii și dezvoltării plantelor de către buruieni Si: înăbușit1 (3). 4 Înfășurare a cuiva în multe haine pentru a transpira ca să-i scadă febra Si: înăbușit1 (4). 5 Reprimare a acțiunilor, mișcărilor și manifestărilor sociale Si: înăbușit1 (5). 6 Sufocare. 7-8 Acoperire a focului cu cenușă pentru (a-l stinge sau) a-l face să ardă mocnit Si: înăbușit1 (7-8).

ÎNĂBUȘIRE s. f. Acțiunea de a (se) înăbuși. 1. Sufocare. 2. Reprimare. Înăbușirea criticii.Fără o luptă îndîrjită și fără înăbușirea prin forță a împotrivirii exploatatorilor nu poate fi construită societatea socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 444.

Ortografice DOOM

înăbușire s. f., g.-d. art. înăbușirii

înăbușire s. f., g.-d. art. înăbușirii

înăbușire s. f., g.-d. art. înăbușirii

Sinonime

ÎNĂBUȘIRE s. 1. v. asfixie. 2. v. reprimare. 3. v. stingere.

ÎNĂBUȘIRE s. 1. asfixie, asfixiere, înecare, sufocare, sufocație, sugrumare, (rar) înecăciune. (Senzație de ~.) 2. reprimare, (înv.) supresiune, (fig.) sugrumare. (~ unei răscoale.) 3. stingere. (~ unui incendiu.)

Intrare: înăbușire
înăbușire substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • înăbușire
  • ‑năbușire
  • înăbușirea
  • ‑năbușirea
plural
  • înăbușiri
  • ‑năbușiri
  • înăbușirile
  • ‑năbușirile
genitiv-dativ singular
  • înăbușiri
  • ‑năbușiri
  • înăbușirii
  • ‑năbușirii
plural
  • înăbușiri
  • ‑năbușiri
  • înăbușirilor
  • ‑năbușirilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înăbușire, înăbușirisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) înăbuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sufocare
    • 1.1. figurat Reprimare. DEX '09 DLRLC
      sinonime: reprimare
      • format_quote Înăbușirea criticii. DLRLC
      • format_quote Fără o luptă îndîrjită și fără înăbușirea prin forță a împotrivirii exploatatorilor nu poate fi construită societatea socialistă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 444. DLRLC
etimologie:
  • vezi înăbuși DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.