șarlatanie sf [At: VEISA, I. 177/1 / V: (pop) șărlătăn~ / Pl: ~ii / E: șarlatan + -ie] 1 Faptă de șarlatan Si: escrocherie, înșelătorie, șiretenie¹ (6), șiretlic (1), șmecherie (7), (rar) șarlatanerie, (îvr) șarlatanism (1), (reg) pehlivănie, șolticărie, (pop) șnapanlâc (1 ), (îrg) șălvirie, șulerie (2). 2 Mod de a fi, de a acționa propriu șarlatanilor Si: (rar) șarlatanism (2), (pop) șnapanlâc (2).

ȘARLATANIE, șarlatanii, s. f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, pungășie, escrocherie. E o splendidă șarlatanie a stăpînilor, care... trăiesc liniștiți, adăpostindu-se în monstruoasa cetate a birocrației. BOGZA, A. Î. 111.

ȘARLATANIE s.f. Faptă de șarlatan; înșelătorie, escrocherie; șarlatanism. [Gen. -iei. / cf. fr. charlatanerie].

ȘARLATANIE s. f. faptă de șarlatan; escrocherie. (< șarlatan + -ie)

ȘARLATANIE ~i f. Faptă de șarlatan; potlogărie; coțcărie; escrocherie; impostură. /șarlatan + suf. ~ie

șarlatanie f. apucături de șarlatan.

*șarlatanie și șărlătăníe f. (d. șarlatan). Înșelătorie, exploatarea încrederiĭ altuĭa. – Și șarlatanerie (fr. charlatanerie).

șărlătănie sf vz șarlatanie

șarlatanie s. f., art. șarlatania, g.-d. art. șarlataniei; (fapte) pl. șarlatanii, art. șarlataniile (desp. -ni-i-)

șarlatanie s. f., art. șarlatania, g.-d. art. șarlataniei; (fapte) pl. șarlatanii, art. șarlataniile

șarlatanie s. f., art. șarlatania, g.-d. art. șarlataniei; (fapte) pl. șarlatanii, art. șarlataniile

șarlatanie, -niei gen. a.

ȘARLATANIE s. v. escrocherie.

ȘARLATANIE s. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șmecherie, (livr.) tripotaj, (rar) șarlatanerie, șarlatanism, șmecherlîc, (pop. și fam.) pezevenclîc, potlogărie, (Mold.) șolticărie, (înv.) calpuzanlîc, matrapazlărie, meșteșug, șălvirie, (înv., în Mold.) șulerie, (fam.) coțcărie, matrapazlîc, pehlivănie, pișicherlîc, șmechereală, (înv. fam.) coțcă, (fig.) panglicărie, scamatorie. (Se ține de ~ii.)