șarlă sf [At: POLIZU / V: (reg) ja~, șor~ / Pl: ~le / E: fr (king) Charles, numele unei rase de câini] 1 (Reg) Javră. 2 (Trs; Olt; pan) Mârțoagă. 3 (Reg; fam) Persoană leneșă. 4 (Reg; fam) Persoană flecară. 5 (Reg; fam) Persoană inoportună. 6 (Reg; art.) Horă nedefinită mai îndeaproape. 7 (Reg; art.) Melodie după care se execută șarla (6).

ȘARLĂ, șarle, s. f. (Regional) Javră, potaie. Cînii intrasă în casă, mîncasă tot din covată... – Ehei! șarle spurcate ce sînteți, v-ați apucat și mi-ați făcut pozna și mi-ați mîncat mălaiul? ȘEZ. VII 134.

ȘARLĂ ~e f. rar reg.Câine jigărit; javră; potaie. /<engl. [King] Charles

șarlă f. 1. câine slab care latră într’una; 2. fig. și fam. om supărător.[Dela Charles sau Șarlă, nume ce se dă adesea câinilor].

șárlă f., pl. e (var. din cocearlă, cotarlă). Fam. Cotarlă.

jarlă sf vz șarlă

șorlă sf vz șarlă

șarlă (pop.) s. f., g.-d. art. șarlei; pl. șarle

șarlă (pop.) s. f., g.-d. art. șarlei; pl. șarle

șarlă s. f., g.-d. art. șarlei; pl. șarle

șarlă (șarle), s. f. – Cîine, potaie. Origine necunoscută. Der. din fr. Charles (Tiktin; Candrea) este improbabilă, mai sigur este vorba de o creație expresivă, cf. cotarlă.

șarlă, șarle s. f. om ipocrit / viclean / pervers.

ȘARLĂ s. v. cotarlă, gloabă, javră, jigodie, mârțoagă, potaie.

șarlă s. v. COTARLĂ. GLOABĂ. JAVRĂ. JIGODIE. MÎRȚOAGĂ. POTAIE.

șarlă, șarle, s.f. (reg. și fam.) 1. javră, potaie. 2. mârțoagă. 3. persoană leneșă, flecară, neserioasă. 4. (art.) numele unei hore; melodie după care se execută acest dans.