ȘCHIOPĂTA, schioapăt, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. [Prez. ind. și: șchiopătez] – Lat *excloppitare.

șchiopăta [At: DOSOFTEI, PS. 55/16 / V: (îrg) schi~, schiopăti, schiopota, schip~ (Pzi: ~tesc), ~peta, ~pota, școp~, școpeta / Pzi: ~tez, (reg) șchiopăt / E: ml *excloppitare] 1 vi (D. ființe) A merge sprijinindu-se mai puțin pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte) Si: (reg) a șanta³, a șângăvi, a șchiopa (3), a șchiopârca, a șodâlcăi, a șoflânca, șoltâcăi, a șoncăi (1), a șontăi, a șontâcăi, a șontâcălui, a șontorogi (1), a șonți¹ (1), a șovâlcăi (1), a ștrofălui². 2-3 vtr (Rar) A (se) șchiopa (1-2). 4 vi (Rar; d. oi) A se îmbolnăvi de șchiop (11). 5 vi (Fig; fam) A nu funcționa bine Si: (pop) a se poticni.

ȘCHIOPĂTA, șchiopătez, vb. I. Intranz. 1. A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decât pe celălalt (sau pe celelalte); a umbla ca un șchiop; a șchiopa. 2. Fig. (Fam.) A nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine, a se poticni. – Lat. *excloppitare.

ȘCHIOPĂTA, șchiopătez și șchioapăt, vb. I. Intranz. 1. (Despre ființe, și în forma șchiopăta) A umbla sprijinindu-se mai mult pe un picior decît pe celălalt, a umbla ca un șchiop. Înaintează acum spre noi șchiopătînd. SAHIA, N. 52. Iar începe să șchioapete. STANCU, D. 316. Cîrlanul schioapătă de-un picior. SLAVICI, N. II 32. 2. Fig. A funcționa defectuos, a nu merge bine, normal, a se poticni. Ministeriul cam șchiopătează cînd ești absent. ALECSANDRI, T. 1378. 3. (Rar, despre soare, prin confuzie cu «scăpăta») A apune. Soarele cam șchiopăta spre apus. MACEDONSKI, O. III 7. – Variantă: schiopăta vb. I.

A ȘCHIOPĂTA ~ez intranz. 1) A merge, sprijinindu-se mai puțin pe un picior, făcând mișcări nefirești; a șontâcăi; a șovâlcăi. 2) fig. (despre acțiuni, activități etc.) A se desfășura anormal; a progresa cu greu. 3) fig. (despre persoane) A avea cunoștințe insuficiente (într-un domeniu oarecare). /<lat. exclopittare

șchiopătà v. 1. a umbla ca un șchiop; 2. fig. a fi defectuos: acest raționament șchioapătă.

schiopăta v vz șchiopăta

schiopăti v vz șchiopăta

schiopota v vz șchiopăta

schipăta v vz șchiopăta

șchiopeta v vz șchiopăta

șchiopota v vz șchiopăta

școpăta v vz șchiopăta

școpeta v vz șchiopăta

SCHIOPĂTA vb. I v. șchiopăta.

șchĭoápăt și șchiopătéz, a -á v. intr. (lat. *ex-clóppito, -áre). Merg șchiop; și astăzĭ maĭ șchioapătă din lovitura ceĭa. – Vechĭ și -petéz (și ca v. refl.) și (chear azĭ) șchĭopez. Și sch- (Munt. Vest).

șchiopăta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. șchioapăt/șchiopătez, 3 șchioapătă/șchiopătează; conj. prez. 1 sg. să șchioapăt/să șchiopătez, 3 să șchioapete/să șchiopăteze

!șchiopăta (a ~) vb., ind. prez. 3 șchioapătă/șchiopătează; conj. prez. 3 să șchioapete/să șchiopăteze

șchiopăta vb., ind. prez. 1 sg. șchiopătez, 2 sg. șchiopătezi, 3 sg. și pl. șchiopătează; conj. prez. 3 sg. și pl. șchiopăteze

șchiopăta vb., ind. prez. pers. 1 șchiopătez (șchioapăt)

șchiopătez, -pătezi 2, șchioapătă 3.

PEDE POENA CLAUDO (lat.) pedeapsa vine șchiopătând – Horațiu, „Ode”, III, 2, 32. Mai devreme sau mai târziu orice vină se ispășește.

șchiopăta, șchiopătez v. i. a nu se desfășura în mod normal, a nu funcționa bine

ȘCHIOPĂTA vb. v. șontâcăi.

ȘCHIOPĂTA vb. (pop.) a (se) poticni, (înv. și reg.) a stîngăci, (reg.) a hodăcăi, a șchiopîrca, a șîngăvi, a șoncăi, a șontîcălui, a șontorogi, a șonți, (prin Transilv.) a hotîcîi, (prin Ban. și Olt.) a șanta, (prin Olt. și Transilv.) a șodîlcăi, (fam.) a șontîcăi, a șovîlcăi. (Un om care ~.)

Pede poena claudo (lat. „Pedeapsa vine șchiopătînd”) – Horațiu, Ode (III, 2, 32). Poetul spune: cel vinovat nu trebuie să se bizuie pe încetineala cu care vine pedeapsa. Rar s-a întîmplat ca vinovatul să scape nepedepsit. Cuvintele acestea au fost traduse, citate în original ori parafrazate. Victor Hugo în tragedia Hernani, spune: „Răzbunarea-i șchioapă; pășește încet, dar vine!” Și tot el, scria: „La 8 iunie 1832, șapte luni și patru zile după săvîrșirea faptului, a venit și ispășirea, pede claudo, precum vedeți. În acea zi, la șapte dimineața, grefierul intră în celula lui Claude Gueux și-l vesti că mai are încă numai un ceas de trăit”. LIT.