14 definiții pentru șemineu
din care- explicative DEX (8)
- ortografice DOOM (4)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ȘEMINEU, șemineuri, s. n. Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée.
șemineu sn [At: AR (1832), 2402/26 / V: (înv) ~ne (Pl: -le) sf / Pl: ~ri / E: fr cheminée] Cămin (pentru foc).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘEMINEU, șemineuri, s. n. (Livr.) Cămin (pentru foc). – Din fr. cheminée.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘEMINEU, șeminee și șemineuri, s. n. Sobă de zid joasă, cu vatră largă, fără ușă, în care se pot arde butuci mari și în care fumul, trecînd direct în coș, nu-i înfierbîntă pereții; cămin. Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘEMINEU s.n. Sobă mare ca un cuptor în zid, folosită la încălzirea unei camere; cămin. [Pl. -ee, -euri. / < fr. cheminée].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘEMINEU s. n. sobă joasă, mare, zidită în perete, cu vatra larg deschisă; cămin. (< fr. cheminée)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘEMINEU ~ri n. livr. Sobă joasă cu vatră deschisă; cămin. [Sil. -mi-neu] /<fr. cheminée
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șemine sf vz șemineu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Ortografice DOOM
șemineu s. n., art. șemineul; pl. șeminee
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șemineu s. n., art. șemineul; pl. șemineuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șemineu s. n., art. șemineul; pl. șemineuri / șeminee
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șemineu
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Sinonime
ȘEMINEU s. v. cămin.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘEMINEU s. cămin. (În ~ e aprins focul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N43) Surse flexiune: DLRLC, DN | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șemineu, șemineurisubstantiv neutru
- 1. Cămin (pentru foc). DEX '09 DEX '98sinonime: cămin
- diferențiere Sobă de zid joasă, cu vatră largă, fără ușă, în care se pot arde butuci mari și în care fumul, trecând direct în coș, nu-i înfierbântă pereții; cămin. DLRLC DN
- Pe șemineu, tanagraua din dreapta continuă să-și ducă urna ei funerară. ANGHEL-IOSIF, C. L. 86. DLRLC
-
etimologie:
- cheminée DEX '09 DEX '98 DN