ȘFICHIUITOR, -OARE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiui; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor.

șfichiuitor, ~oare a [At: DM / P: ~chiu-i~ / Pl: ~i, ~oare / E: șfichiui + -tor] (Pop) 1 (Rar) Care lovește cu șfichiul (3). 2 (Fig) Care este ironic Si: caustic (3), înțepător, sarcastic, zeflemitor.

ȘFICHIUITOR, -OARE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește cu șfichiul; fig. înțepător, mușcător, ironic; zeflemitor, caustic, sarcastic. [Pr.: -chiu-i-] – Șfichiui + suf. -tor.

ȘFICHIUITOR, -OARE, șfichiuitori, -oare, adj. Care lovește ca șfichiul biciului; usturător, caustic.

ȘFICHIUITOR ~oare (~ori, ~oare) 1) Care șfichiuiește; care lovește cu șfichiul. 2) fig. Care critică aspru; care satirizează; biciuitor. [Sil. -chiu-i-] /a șfichiui + suf. ~tor

șfichiuitor (desp. -chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitori; f. sg. și pl. șfichiuitoare

șfichiuitor (-chiu-i-) adj. m., pl. șfichiuitori; f. sg. și pl. șfichiuitoare

șfichiuitor adj. m. (sil. -chiu-i-), pl. șfichiuitori; f. sg. și pl. șfichiuitoare

ȘFICHIUITOR adj. v. sarcastic, satiric.

șfichiuitor adj. v. SARCASTIC. SATIRIC.