26 de definiții pentru șleau (curea)
din care- explicative DEX (16)
- ortografice DOOM (5)
- etimologice (1)
- sinonime (2)
- regionalisme (2)
Explicative DEX
ȘLEAU2, șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței ori a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja.
șleau3 sn [At: (a. 1828) IORGA, S. D. XXI, 422 / V: (reg) jl~, ~af, ~ah, ~eu, șlih, șlim, șliu, (îvr) ~ac, ~av / Pl: ~ri / E: pn szleja, szla, ucr шлея cf ref ger Schleife] 1 (Reg) Fiecare dintre cele două curele groase care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurei trase de un animal Si: (pop) ștreang (14), (reg) ștric2 (3), trăgătoare. 2 (Reg; îf jleau) Bucar la ham. 3 (Buc) Ham1 (1). 4 (Buc; Mol) Parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5 (Mol) Vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEAU2, șleauri, s. n. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptul hamului și se leagă de crucea căruței sau a trăsurii trase de un animal; trăgătoare, ștreang. – Din ucr. šleja.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘLEAU3, șleauri, s. n. Curea groasă, funie sau lanț prins de pieptarul hamului, cu care se leagă calul de crucea trăsurii; ștreang, trăgătoare. S-a prăvălit de pe capră, a desprins șleaurile, a dus negrișorii sub coliba a doua. SADOVEANU, A. L. 146. Bietele dobitoace, înhămate cu șleauri și cu frînghii, își bălăngăneau vijelios clopotele, și fugeau cît puteau. MACEDONSKI, O. III 19. Opt telegari înhămați ungurește, d-a lungul, cu șleauri de curea, subțiri și întinse, purtau trăsura mai ușor ca vîntul. ODOBESCU, S. I 161.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘLEAU2 ~ri n. Parte a hamului, constând dintr-o funie sau dintr-o curea groasă (mai rar lanț), care se prinde de orcicul unui vehicul cu tracțiune animală; postoroncă; ștreang. /<ucr. šleja, pol. szleja, szla
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
2) șleaŭ (vest) și șleah (est) n., pl. urĭ (o silabă, d. rus. sleiá, rut. šliĭá, hamurile de pe spinare; pol. szleja. szla, ceh. szle, d. germ. schleife). Trăgătoare, curea groasă și lungă de vre-o doĭ metri (cîte una de fiecare parte) cu care se leagă calu de crucea trăsuriĭ cu doĭ caĭ. – În vest și șleav, șleaf, în nord șlih.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șleac2 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleaf2 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleah3 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleav2 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleu3 sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlih sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șlim sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șliu sn vz șleau3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleaf și șleah, V. șleaŭ 1 și 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șlih, V. șleah 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
șleau1 (drum de țară; curea; pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șleau2 (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șleau (drum de țară, ștreang, pădure) s. n., art. șleaul; pl. șleauri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șleau
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șleau.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
șleau (-uri), s. n. – Trăgătoare, ștreang tras de cai. – Var. șleah. Pol. szla, szleja, rut. slyjá, din sl. silo „laț” (Cihac, II, 390; Tiktin). Der. din săs. Schlîf (Lacea, Dacor., III, 745) este mai puțin probabilă.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
ȘLEAU s. ștreang, trăgătoare, (reg.) ștric. (~ la ham.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘLEAU s. ștreang, trăgătoare, (reg.) ștric. (~ la ham.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
șleau5 s.n. (reg.) noroi foarte apos.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șleau3, șleauri, s.n. 1. (pop.) fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care leagă pieptarul hamului de orcic (v.). 2. (reg.; în forma: jleau) bucarul hamului. 3. (reg.) ham. 4. (reg.) parte a crucii căruței de care se prinde orcicul. 5. (reg.) vergea de care se prinde orcicul la căruța cu hulube.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șleau, șleaurisubstantiv neutru
- 1. Fiecare dintre cele două curele groase, funii sau lanțuri care se prind de pieptarul hamului și se leagă de crucea căruței ori a trăsurii trase de un animal. DEX '09 DLRLCsinonime: trăgătoare ștreang ștric
- S-a prăvălit de pe capră, a desprins șleaurile, a dus negrișorii sub coliba a doua. SADOVEANU, A. L. 146. DLRLC
- Bietele dobitoace, înhămate cu șleauri și cu frînghii, își bălăngăneau vijelios clopotele, și fugeau cît puteau. MACEDONSKI, O. III 19. DLRLC
- Opt telegari înhămați ungurește, d-a lungul, cu șleauri de curea, subțiri și întinse, purtau trăsura mai ușor ca vîntul. ODOBESCU, S. I 161. DLRLC
-
etimologie:
- šleja DEX '09