ȘNAPAN, șnapani, s. m. (Fam.) Șarlatan, pungaș, escroc, potlogar. – Din fr. chenapan.

șnapan sm [At: KLOPȘTOCK, F. 286 / Pl: ~i / E: fr chenapan] 1 (Pop) Escroc. 2 (Nob) Mârlan¹.

ȘNAPAN, șnapani, s. m. Șarlatan, pungaș, escroc, potlogar. – Din fr. chenapan.

ȘNAPAN, șnapani, s. m. (Familiar) Potlogar, șarlatan, pungaș, escroc. (Adjectival) Vor s-aprindă iar pămîntu Pentru pofta lor de bani Toți acești bancheri șnapani. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 14/6.

ȘNAPAN s.m. Pungaș, hoțoman, potlogar; om de nimic. [< fr. chenapan, cf. germ. Schnapphahn].

ȘNAPAN s. m. escroc, pungaș. (< fr. chenapan)

ȘNAPAN ~i m. rar depr. Persoană necinstită care profită de naivitatea altora înșelându-i; potlogar; șarlatan; pungaș; impostor; coțcar; escroc. /<fr. chenapan

șnapan (fam.) s. m., pl. șnapani

șnapan (fam.) s. m., pl. șnapani

șnapan s. m., pl. șnapani

șnapan (-ni), s. m. – Șarlatan, pungaș, potlogar. Fr. chenapan.

ȘNAPAN s. 1. v. escroc. 2. v. impostor

ȘNAPAN s. escroc, hoț, impostor, înșelător, pungaș, șarlatan, (rar) pîrlea (art.), (pop. și fam.) pezevenchi, potlogar, (înv. și reg.) mafler, pîrlaci, (reg.) pasmarghiol, potcaș, (Mold., Bucov. și Dobr.) șalvir, (înv.) calpuzan, (înv., în Mold.) șuler, (fam.) coțcar, pehlivan, pișicher, (fig.) panglicar, papugiu, scamator. (Mare ~ mai e!)