ȘORECIE, (2) șorecii, s. f. 1. (Reg.) Șoricioaică (2). 2. (Bot.) Coada-șoricelului. – Șoarece + suf. -ie.

șorecie sf [At: MOLNAR, D. 66 / V: (reg) ~ricie / Pl: ~ii / E: șoarece + -ie] (Reg) 1 Șoricioaică (12). 2 (Bot) Coada-șoricelului (Achillea millefolium).

ȘORECIE s. f. (Pop.) Șoricioaică (2). – Șoarece + suf. -ie.

ȘORECIE s. f. (Popular) Șoricioaică (2). La circiumă ajuns odată, întrebă pe cîrciumar de rachiu tare și de șorecie. PAMFILE, M. R. I 352. Să iei șorecie d-o para. PĂSCULESCU, L. P. 299. Tot atunci îi dete și un fișic cu șorecie pisată mărunt, cu care el trebuia să-și omoare tovarășul. I. CR. III 240.

șoricie sf vz șorecie

șorecie¹ (otravă) (reg.) s. f., art. șorecia, g.-d. șorecii, art. șoreciei

șorecie² (plantă) s. f., art. șorecia, g.-d. art. șoreciei; pl. șorecii, art. șoreciile (desp. -ci-i-)

șorecie¹ (otravă) (reg.) s. f., art. șorecia, g.-d. șorecii, art. șoreciei

*șorecie² (plantă) s. f., art. șorecia, g.-d. art. șoreciei; pl. șorecii, art. șoreciile

șorecie (otravă) s. f., art. șorecia, g.-d. art. șoreciei; pl. șorecii

șorecie s. v. TRIOXID DE ARSEN.

șorecie s.f. (reg.) 1. otravă pentru șoareci, șoricioaică, șoriceasă. 2. planta coada-șoricelului.