11 definiții pentru șperaclu
din care- explicative DEX (6)
- ortografice DOOM (3)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ȘPERACLU, șperacle, s. n. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. – Din germ. Sperrhaken.
șperaclu sn [At: DM / Pl: ~le / E: ger Sperrhaken] Instrument de metal (în forma unui cui cu vârful puțin întors) folosit în locul cheii la descuierea sau la încuierea unei uși, a unui lacăt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘPERACLU, șperacle, s. n. Instrument de metal (de forma unui cui cu vârful puțin întors) care servește la descuierea sau la încuierea unei uși, a unui lacăt. – Din germ. Sperrhaken.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘPERACLU s.n. Un fel de cui cu vîrful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. V. paspartu. [< germ. Sperrhaken].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘPERACLU s. n. un fel de cui cu vârful puțin îndoit, folosit în loc de cheie. (după germ. Sperrhaken)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ȘPERACLU ~e n. Instrument rudimentar de forma unui cui încovoiat la capăt, folosit pentru a descuia sau a încuia un lacăt în lipsa cheii. /<germ. Sperrhaken
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Ortografice DOOM
șperaclu (desp. -ra-clu) s. n., art. șperaclul; pl. șperacle
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șperaclu (-ra-clu) s. n., art. șperaclul; pl. șperacle
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șperaclu s. n. (sil. -clu), art. șperaclul; pl. șperacle
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ȘPERACLU s. paspartu. (A deschis ușa cu un ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘPERACLU s. paspartu. (A deschis ușa cu un ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: șpe-ra-clu
substantiv neutru (N37) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
șperaclu, șperaclesubstantiv neutru
- 1. Instrument de metal în formă de cui îndoit la vârf, care servește la descuierea încuietorilor. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: paspartu
etimologie:
- Sperrhaken DEX '09 DEX '98 DN