ȘUETĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. [Pr.: șu-e-] – Cf. fr. chouette.

șuetă sf [At: C. PETRESCU, C.V. 63 / P: șu-e~ / Pl: ~te / E: nct] 1 (Rar; la unele jocuri de cărți) Sumă de bani pusă în joc de cel care conduce jocul Si: banc¹ (2), bancă³ (6). 2 Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. 3 (Îlv) A sta la ~ A discuta (2).

ȘUETĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. [Pr.: șu-e-] – Et. nec. Cf. fr. chouette.

ȘUETĂ, șuete, s. f. Conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni (alcătuită mai ales din bîrfeli, povestiri de noutăți și anecdote etc.). Ne-a tras Jan o șuetă de nu mai puteam scăpa. C. PETRESCU, C. V. 63.

ȘUETĂ s. f. conversație ușoară, spirituală și distractivă între prieteni. (< fr. chouette)

ȘUETĂ ~e f. Conversație ușoară, distractivă, între prieteni. [Sil. șu-e-] /Orig. nec.

șuetă (desp. șu-e-) s. f., g.-d. art. șuetei; pl. șuete corectat(ă)

șuetă (șu-e-) s. f., g.-d. art. șuetei; pl. șuete

șuetă s. f. (sil. șu-e-), pl. șuete

șuetă (-te), s. f. – Problemă, temă de conversație într-un cerc, într-un grup. Fr. chouette.

ȘUETĂ s. v. bancă, conversație, convorbire, dialog, discuție.

șuetă s. v. BANCĂ. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. DIALOG. DISCUȚIE.