8 definiții pentru șupă

Explicative DEX

șu1 sf [At: L. COSTIN, GR. BĂN. II, 27 / Pl: ~pe, ~pi / E: srb šupa] (Ban) 1-3 Șopron (1-3).

șu2 sfs [At: JAHRESBER. X, 213 / V: (reg) șub sn / E: ger Schub cf ger Schupp] 1 (Trs) Escortă (de soldați). 2 (Reg; îe) A lua (pe cineva) (ca) cu ~pa A lua (pe cineva) repede și prin constrângere. 3 (Trs; Mol) Putere. 4 (Reg; îf șub) Lovitură. 5 (Trs; îcs) De-a șupa Joc în care unul dintre jucători trebuie să suporte loviturile date de ceilalți cu un prosop, până când reușește să-l rețină. 6 (Trs; pex) Persoană care este lovită cu prosopul în jocul de-a șupa2 (5).

șu3 sfs [At: PASCU, S. 36 / E: nct] 1 (Mun) Bucată de drum. 2 (Mun; Olt; îe) A mânca de-a ~pa (sau de ~) A mânca în grabă.

șub sn vz șupă2

Sinonime

ȘU s. v. escortă, șopron.

șu s. v. ESCORTĂ. ȘOPRON.

Regionalisme / arhaisme

șu2, șupe, s.f. (reg.) 1. escortă de soldați. 2. putere, forță. 3. (în forma: șub) lovitură, izbitură. 4. (în construcție) de-a șupa = numele unui joc, în care unul dintre jucători trebuie să suporte loviturile date de ceilalți cu un ștergar, până când reușește să-l rețină. 5. persoană care este lovită cu ștergarul în jocul respectiv.

șu3, s.f. sg. (reg.) 1. bucată de drum. 2. (în expr.) a mânca de-a șupa (de șupă) = a mânca în grabă, din fugă.

Intrare: șupă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DAR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șu
  • șupa
plural
  • șupe
  • șupele
genitiv-dativ singular
  • șupe
  • șupei
plural
  • șupe
  • șupelor
vocativ singular
plural
șub
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.