opțiuni
  • info

12 definiții pentru șușotit

din care

Explicative DEX

ȘUȘOTIT s. n. (Rar) Șușoteală. [Var.: șoșotit s. n.] – V. șușoti.

ȘUȘOTIT s. n. (Rar) Șușoteală. [Var.: șoșotit s. n.] – V. șușoti.

șușotit sn [At: DL / V: (reg) șoș~ / Pl: ~uri / E: șușoti] (Reg) 1 Șoptire (1). 2 Șușoteală (2).

ȘUȘOTIT s. n. (Rar) Faptul de a șușoti; șoptire, șoaptă.

ȘUȘOTIT s.n. (Rar) Faptul de a șușoti; zgomot produs de cineva sau ceva care șușotește; șușoteală. [< șușoti].

ȘUȘOTIT n. 1) v. A ȘUȘOTI. 2) Sunet caracteristic produs de un om sau de un obiect care șușotește. /v. a șușoti

ȘOȘOTIT s. n. v. șușotit.

ȘOȘOTIT s. n. v. șușotit.

șoșotit sn vz șușotit

Ortografice DOOM

șușotit s. n.

șușotit s. n.

șușotit s. n.

Sinonime

ȘUȘOTIT s. șoaptă, șușoteală, (pop.) șopăcăială, șopăială, șopăit, (reg.) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. și Mold.) șopot. (Se aude un ~ nedeslușit de glasuri.)

ȘUȘOTIT s. șoaptă, șușoteală, (pop.) șopăcăială, șopăială, șopăit, (reg.) șoporoială, șoșoneală, șoșot, (prin Olt. și Munt.) pupuială, pupuit, (prin Olt.) pupuitură, (Transilv. și Mold.) șopot. (Se aude un ~ nedeslușit de glasuri.)

Intrare: șușotit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șușotit
  • șușotitul
  • șușotitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șușotit
  • șușotitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șoșotit
  • șoșotitul
  • șoșotitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • șoșotit
  • șoșotitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

șușotitsubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi șușoti DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.