ȘVAB¹, șvabi, s. m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac- negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ. Schwabe.

șvab², ~ă [At: ȘINCAI, HR. III, 268/14 / V: șfab smf a / Pl: ~i, ~e / E: ger Schwabe] 1 smf (Înv) Persoană care facea parte din populația de bază a Suabiei (veche regiune din Germania) Si: (înv) suab. 2 smf (Înv) Persoană originară din Suabia Si: (înv) suab. 3 smp (Înv) Populație care locuia în Suabia Si: (înv) suab. 4-5 a (îvr) Care aparținea Suabiei sau șvabilor² (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (1-2). 6-7 a (Îvr) Privitor la Suabia sau la șvabi² (3) Si: (îvr) suab, șvăbesc (3-4). 8 a (Înv) Originar din Suabia Si: (îvr) suab, șvăbesc (5). 9 smf (Înv) Persoană care facea parte dintr-o populație compusă mai ales din germani (originari din Suabia), colonizați în mod succesiv în Banat, în Transilvania și în unele localități din Bucovina, în prima jumătate a sec. XVIII. 10 smf Persoană care face parte din urmașii șvabilor² (9). 11 smp Populație formată din șvabi² (10). 12 a (Rar) Care aparține șvabilor² (11) Si: șvăbesc (6). 13 a (Rar) Privitor la șvabi² (11) Si: șvăbesc. 14 a (Rar) Caracteristic șvabilor² (11) Si: șvăbesc (8).

șvab¹ sm [At: ENC. ROM. / V: (reg) șfab / Pl: ~i / E: ger Schwabe, ucr шваб] (Reg) 1 (Șîc ~-negru) Insectă din ordinul ortopterelor, mare, de culoare neagră-cafenie, cu corpul lat și moale, care miroase urât și care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: gândac-de-bucătărie, gândac-de-casă, gândac-negru, (reg) gâzoabă, libarcă (Blatta orientalis). 2 (Șîc ~ mărunt) Insectă din ordinul ortopterelor, mică, de culoare galbenă-roșcată, care trăiește în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare Si: (reg) colțan, corhan, libarcă, libarcă-galbenă, prus, rus, tarhan (Phyllodromia germanica).

ȘVAB¹, șvabi, s. m. Numele a două insecte din ordinul ortopterelor, care trăiesc în locuri întunecoase și se hrănesc cu resturi alimentare: a) insectă lată, moale, de culoare neagră-cafenie, care miroase urât; libarcă, gândac-de-bucătărie, gândac-negru (Blatta orientalis); b) insectă mică, de culoare galbenă-roșcată (Phyllodromia germanica). – Din ucr. švab, germ. Schwabe.

ȘVAB¹, șvabi, s. m. Numele a două specii de insecte: a) insectă lată, cu corpul moale, de culoare neagră-cafenie, care trăiește mai ales în locuri întunecoase și se hrănește cu resturi alimentare (Periplaneta orientalis); b) insectă mai mică, de culoare galbenă-roșiatică, trăind în aceleași condiții ca și insecta descrisă mai sus (Blatta germanica); tarhan. După trei săptămîni de adăstat la uși închise de făgăduieli amînate, Ion Ozun își înfățișa universul ca armată invizibilă de șvabi, libărci și gîndaci de pivniță pîndindu-l din unghere ascunse să-i dea asalt. C. PETRESCU, C. V. 46.

ȘVAB¹ ~i m. 1) Gândac nocturn de culoare brună-roșcată, care se hrănește cu produse alimentare; gândac-de-bucătărie; libarcă. 2) Gândac nocturn de talie mare, de culoare neagră-cafenie; gândac-negru; gândac-de-casă. /<ucr. švab, germ. Schwabe

șvab m. Zool. libarcă. [Nemț. SCHWABE].

șfab¹ sm vz șvab¹

1) șfab m. (rut. švab, d. germ. schwabe). Buc. Libarcă. – P. șf îld. șv, V. șfáĭțer. V. și tarhon 1.

șvab² (insectă) s. m., pl. șvabi

șvab¹ (insectă) s. m., pl. șvabi

șvab (insectă) s. m., pl. șvabi

șvab

șvab (-bi), s. m. – 1. German originar din Suabia, colonizat în Trans. și Banat în sec. XVIII. – 2. Gîndac (Blatta germanica). – 3. Insectă (Periplaneta orientalis). Sl. švabinŭ „din Suabia”. – Der. șvăboiacă, s. f. (femeie originară din Suabia); șvăbesc, adj. (propriu șvabilor).

ȘVAB s. (ENTOM.) 1. v. gândac-de-bucătărie. 2. (Phyllodromia germanica) corhan, libarcă, rus, (reg.) colțan, prus, tarhan.

ȘVAB s. (ENTOM.) 1. (Blatta sau Periplaneta orientalis) libarcă, gîndac-de-bucătărie, gîndac-de-casă, gîndac-negru, (reg.) gîzoabă, taracan, (Bucov.) tarhan. 2. (Phyllodromia germanica) corhan, libarcă, rus, (reg.) colțan, prus, tarhan.