țicnit¹ sn [At: SCRIBAN, D. 1364 / Pl: ? / E: țicni] 1-8 Țicnire (1-8). 9 (Îlav; la jocuri cu bile) Pe ~e (sau pe ~ele) (Care se face) prin ciocnire (cu zgomot).

țicnit², ~ă a [At: BARCIANU / V: țign~, țăc~ / Pl: ~iți, ~e / E: țicni] 1 (Rar; d. obiecte) Plesnit². 2 (Reg; determinat prin „la piept”) Atins de tuberculoză. 3 (Fam; d. persoane; uneori determinat prin „de cap” sau „la cap”) Care și-a pierdut puterea de judecată Si: scrântit, smintit², (fam) țăcănit² (5), nebun. 4 (Reg; d. persoane) Care s-a îmbătat puțin.

ȚICNIT, ❍ȚÎCNIT adj. F Cam smintit, căruia-i lipsește o doagă: ești tu nițel cam țicnit, adică ce nițel? ești bine de tot, de mult ți-ai pierdut sărita (CAR.); se credea că Pană Trăsnea e cam țîcnit (BR.-VN.).

ȚICNIT, -Ă, țicniți, -te, adj. (Familiar) 1. Smintit, zăpăcit, trăsnit, nebun. Am rămas cu gura căscată... Ce dracu e cu Miai? E țicnit? PREDA, Î. 105. Numai pacat de băiet, că parcă-i oleacă cam țicnit. MIRONESCU, S. A. 140. Ești tu nițel cam țicnit... adică, ce nițel? ești bine de tot; de mult ți-ai pierdut sărita. CARAGIALE, O. I 257. 2. (Despre obiecte) Plesnit, crăpat, ciocnit.

țicnit a. fam. cui îi lipsește o doagă: e cam țicnit.

țicnít, -ă adj. Crăpat puțin: un pahar țicnit. Fig. Picnit de boală, atins puțin, nu întreg: țicnit la cap (saŭ numaĭ: țicnit), cam nebun. Țicnit la piept, cu început de oftică. – Pe la Abrud țîgnit, rănit puțin de șa. V. săgnit, săgnesc.

țăcnit, ~ă a vz țicnit²

țignit, ~ă a vz țicnit² corectat(ă)

❍ȚÎCNIT 👉 ȚICNIT.

țicnit

țicnit.

țicnit, -ă, țicniți, -te adj. smintit, nebun

ȚICNIT adj., s. 1. adj., s. v. nebun. 2. adj. v. smintit.

ȚICNIT adj., s. 1. adj., s. (MED.) alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, (livr. și peior.) sonat, (pop. și fam.) apucat, candriu, căpiat, deșucheat, strecheat, (înv. și reg.) nerod, (reg.) prost, (Transilv., Maram. și Ban.) bolînd, (Ban.) pălăurat, (Olt. și Munt.) primit, (Mold.) zăluzit, zărghit, (fig.) săltat, sărit, scrîntit, țăcănit. (O persoană ~.) 2. adj. aiurea, aiurit, bezmetic, descreierat, nebun, smintit, zănatic, zăpăcit, zurliu, (rar) dezmetic, (pop.) deșucheat, pălăvatic, silhui, (înv. și reg.) prilestit, (reg.) șucheat, tui, (Mold.) tuieș, zălud, zărghit, (înv.) turluliu, (fam.) sanchiu, (fam. fig.) smucit, trăsnit, țăcănit. (Ce tip ~!)