țiupăi v vz țopăi

țopăi [At: STAMATI, V. 427¹/35 / V: țup~, (reg) țiup~ / Pzi: țopăi, ~esc / E: țop¹ + -ăi] 1 vi A face sărituri repetate Si: a sălta, (reg) a țuputi (1). 2 vi A se mișca dezordonat, aruncând picioarele Si: a sălta, (reg) a țuputi (2). 3 vi A dansa sărind Si: (reg) a țuputi (3). 4 vi (Pex; dep) A dansa greoi, prost, fără eleganță Si: (reg) a țuputi (4). 5 vtf A face pe cineva să danseze.

țupăi v vz țopăi

ȚOPĂI, ȚUPĂI (-ăiu, -ăesc) vb. intr. F A juca, a dansa; a sălta: s’a pornit să sară și să țopăe mai nebun ca toți (CAR.); ian privește-l cum țopăește! (ALECS.); ele au țupăit toată ziua la sunetul fluierului (SB.); o învățătoare țupăe ca o vrabie (IRG.) [țop! și țup!].

ȚUPĂI 👉 ȚOPĂI

ȚOPĂI, țopăi, și țopăiesc, vb. IV. Intranz. (Și în forma țupăi) A sălta de pe-un picior pe altul, a se mișca sărind (dezordonat) și aruncînd picioarele. Am fi țopăit, ca broaștele, săptămîni de-a rîndul cu genunchii goi prin țepile miriștei. STANCU, D. 190. Se aduna lumea ca la urs și copiii țopăiau prostește. PAS, Z. I 153. Arare, iepuri roșcați se strecurau țupăind prin luminișuri. SADOVEANU, O. I 63. Omul... țipă, sforăie, ori sare, țopăie. CARAGIALE, N. F. 71. ♦ (Ironic) A dansa, a juca. Și cînd dă să țupăiască, stuhul sau papura tot foșnesc, iar oamenii îl necăjesc rîzînd. SEVASTOS, N. 331. Ian privește-l cum țopăiește. ALECSANDRI, T. 197. ◊ Tranz. fact. Nu se lasă în ruptul capului pînă ce nu-i țupăiesc și pe ei în horă. SEVASTOS, N. 317. – Variantă: țupăi vb. IV.

A ȚOPĂI țopăi 1. intranz. A sări de pe un picior pe altul (făcând mișcări dezordonate). 2. tranz. peior. A se mișca în ritmul unui dans; a juca cu temperament. /țop + suf. ~ăi

țopăì v. a sări într’un picior: ia privește cum țopăește AL. [V. țop!].

țupăì v. a juca sărind; V. țup!

țópăĭ și -ĭésc, a -í v. intr. (d. țop, țup și rudă cu ceh. cupati, a tropoi încet. Bern. 1, 130). Iron. Sar saŭ dansez mult: copiiĭ țopăĭaŭ pin casă, Ĭon a țopăit la horă. – Și țúpăĭ.

țúpăĭ, V. țopăĭ.

țopăi (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. țopăi, 3 țopăie, imperf. 1 țopăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să țopăi, 3 să țopăie

țopăi (a ~) vb., ind. prez. 3 țopăie, imperf. 3 sg. țopăia; conj. prez. 3 să țopăie

țopăi vb., ind. și conj. prez. 1 sg. țopăi, 3 sg. și pl. țopăie, imperf. 3 sg. țopăia

țopăi vb., ind. prez. pers. 1 țopăi / țopăiesc

țopăi (ind. prez. 1 sg. țopăi, 3 sg. și pl. țopăie)

țopăesc, -păe 3, -păiam 1 imp.

ȚOPĂI vb. v. dansa, juca.

ȚOPĂI vb. v. sări.

țopăi vb. v. DANSA. JUCA.

ȚOPĂI vb. a sălta, a sări, (reg.) a hopăi. (Nu mai ~ atîta!)