14 definiții pentru țuguiat
din care- explicative DEX (11)
- ortografice DOOM (1)
- sinonime (2)
Explicative DEX
ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. – V. țuguia.
țuguiat, ~ă a [At: PISCUPESCU, O. 144/11 / V: ~glu~, țuclu~, ~it / Pl: ~ați, ~e / E: țuguia] 1 Ascuțit spre vârf Si: (reg) cucuiat (3), țuțuiat (1), țuțurat1 (1). 2 Prelungit în formă de țugui1 (6) Si: (reg) cucuiat (2), țuțuiat (2), țuțurat1 (2). 3 (Reg; d. păsări) Care are țugui1 (11) Si: moțat, (reg) cucuiat (4), pupuiat2. 4 (D. buze) Strâns, rotunjit și întins înainte.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUGUIAT, ȚUGUIET adj. p. ȚUGUIA Subțiat la vîrf, conic: intrăm în răcoroasa pădure de brazi ce acopere ca o căciulă vîrful țuguiat al muntelui (VLAH.); acoperemintele țuguiate de olane mucegăite (EMIN.); purta pe cap o tichie țuguiată cu clopoței (CAR.); trec Tirolezi cu pălăriile lor țuguiete și împodobite cu pene de păun (ODOB.).
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de alexandru.pd
- acțiuni
ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. [Pr.: -gu-iat] – V. țuguia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de laura_tache
- acțiuni
ȚUGUIAT, -Ă, țuguiați, -te, adj. Ascuțit, prelungit în formă de țugui. Cuibărite între stînci, casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. (Cu pronunțare regională) «Cetățuia», un schituleț înfipt în vîrful unui deal înalt și țuguiet. VLAHUȚĂ, R. P. 86. Urechile-i țuguiete, cu pămătufuri de peri negri la vîrf, se ridicase drepte. ODOBESCU, S. III 187. ♦ Fig. Înălțat, cocoțat. Pare că privesc încă acei ochelari țuguieți pe nasul lui uriaș. NEGRUZZI, S. I 8. – Variantă: țuguit, -ă (EMINESCU, N. 51) adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuguiat a. terminat cu un vârf.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
țuguĭát, -ă adj. În formă de țuguĭ, ascuțit: om cu capu țuguĭat, un munte țuguĭat. V. stîrminos.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țucluiat, ~ă a vz țuguiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țugluiat, ~ă a vz țuguiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
țuguit, ~ă a vz țuguiat
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUGUIT, -Ă adj. v. țuguiat.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȚUGUIT, -Ă adj. v. țuguiat.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
Ortografice DOOM
țuguiat adj. m., pl. țuguiați; f. sg. țuguiată, pl. țuguate
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
ȚUGUIAT adj. 1. moțat, (reg.) țogoșat. (Căciulă ~.) 2. (pop.) sulatic, (prin Transilv.) pupuiat. (Căpițe ~.) 3. v. ascuțit.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȚUGUIAT adj. 1. moțat, (reg.) țogoșat. (Căciulă ~.) 2. (pop.) sulatic, (prin Transilv.) pupuiat. (Căpițe ~.) 3. ascuțit, (reg.) vîrfuit. (O culme ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
țuguiat, țuguiatăadjectiv
- 1. Prelungit în formă de țugui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: ascuțit
- Cuibărite între stînci, casele cu acoperișul țuguiat de fîn fumegă în asfințit. C. PETRESCU, S. 226. DLRLC
- «Cetățuia», un schituleț înfipt în vîrful unui deal înalt și țuguiet. VLAHUȚĂ, R. P. 86. DLRLC
- Urechile-i țuguiete, cu pămătufuri de peri negri la vîrf, se ridicase drepte. ODOBESCU, S. III 187. DLRLC
-
- Pare că privesc încă acei ochelari țuguieți pe nasul lui uriaș. NEGRUZZI, S. I 8. DLRLC
-
-
etimologie:
- țuguia DEX '98 DEX '09