ȚUICĂ, (2) țuici, s. f. 1. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau altor fructe. Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica-n nas = afumat, amețit, beat. 2. Sort sau cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. sb. cujka.

țuică¹ sf [At: KLEIN, D. 444 / Pl: (6) ~ici / E: nct] 1 Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. 2 (Îs) Cazan de ~ Alambic. 3 (Reg; îs) ~ de vin Băutură alcoolică obținută prin distilarea vinului acrit sau din tescovină. 4 (Îe) Cu ~-n nas Amețit. 5 (Îae) Beat¹ (1). 6 (Lpl sau precedat de un numeral cardinal) Cantitate de țuică¹ (1) cât încape într-un pahar, într-un clondir etc.

ȚUICĂ sf. 🍸 Rachiu de prune: Vinul, țuica cui îi place, N’are cu ce să se ’mbrace (PANN); calitatea propriu zisă a țuicii nu se simte decît abia după al doilea țuiu (SLV.) [comp. srb. cujka, probabil împrumutat din rom.].

ȚUICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. ◊ Cazan de țuică = alambic. ◊ Expr. (Pop.) Cu țuica în nas = afumat, amețit, beat. ♦ Cantitate de țuică care încape într-un pahar. – Cf. scr. cujka.

ȚUICĂ, țuici, s. f. Băutură alcoolică obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau (mai rar) a altor fructe. N-am mai pus țuică-n gură de nici nu mai țiu minte. REBREANU, R. I 198. S-a apucat și el... de tras la mahorcă și de chilit la țuică și holercă de parc-o mistuia focul. CREANGĂ, P. 325. Iar miroși a țuică, iar ai ciupit din bani. CONTEMPORANUL, VI_II 117. ◊ O țuică = a) o porție de țuică (cît încape într-un păhăruț). Vă servim o țuică? C. PETRESCU, C. V. 61. A băut o țuică mai mult? A fost prea cald? Nici el nu știe. BASSARABESCU, S. N. 13; b) clondirul împreună cu băutura. Atunci soacra cea mare pune găina cu talger cu tot... c-o țuică (o garafioară cît un păhăruț), mai pune lingură, cuțit și alte mîncări bune. SEVASTOS, N. 158. ◊ Expr. Cu țuica-n nas = beat, amețit, afumat. Mogoș... intră cu țuica-n nas. DAVIDOGLU, M. 82. ♦ Cazan de țuică = alambic. Se clatină și duzii din uliță de aburul cumplit, dulce, al cazanului de țuică. DUMITRIU, N. 230.

ȚUICĂ ~ci f. Băutură alcoolică tare, obținută prin fermentarea și distilarea prunelor sau a altor fructe. [G.-D. țuicii] /Orig. nec.

țuică f. rachiu de prune. [Serb. ȚUIKA].

țúĭcă f., pl. ĭ (sîrb. cujka, probabil un imit. după țîțîitu bețivanilor). Vest. Un fel de rachiŭ de prune, nu prea tare. V. șliboviță.

țuică s. f., g.-d. art. țuicii; (porții; sorturi) pl. țuici

țuică s. f., g.-d. art. țuicii; (sorturi, porții) pl. țuici

țuică s. f., g.-d. art. țuicii; (sorturi, porții) pl. țuici

țuică, -ci.

țuică (-ci), s. f. – Vinars de prune, băutură tipică a țăranilor rom. Origine necunoscută, dar probabil creație expresivă. Cf. sb., cr. cujka (Cihac, II, 437), care provine din rom., ca și săs. tsuikĕ. – Der. țuicar, s. m. (fabricant de țuică); țuicărie, s. f. (alambic).

ȚUICĂ doi ochi albaștri, ochii lui Dobrin, tapardos, țuicomicină, vitamina ț.

a da în țuicomanie expr. a deveni dependent de consumul de băuturi alcoolice.

cu șprițu’ / țuica-n nas expr. amețit de băutură, beat.

ȚUICĂ s. (Transilv. și Ban.) palincă. (~ de prune.)

ȚUICĂ s. (Transilv. și Ban.) palincă. (~ de prune.)