ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit¹. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau cu mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.

țăcăneală sf [At: CARAGIALE, O. II, 323 / Pl: ~eli / E: țăcăni + -eală] 1 Zgomot scurt, ritmic Si: țăcănire (1), țăcănit¹ (1), țăcănitură, (reg) țocăneală. 2 (Îlav) La (sau în, pe) ~ Cu pas sau cu mers ritmic 3 (Îal) La pas. 4 (Fig) Cicăleală. 5 (Reg) Mărunțirea unui teren arat, în vederea cultivării Si: țăcănire (3). 6 (Fig; fam) Tulburare a sănătății mintale Si: (fam) sminteală, (fam) țăcănire (4), (fam) țicneală (1).

ȚĂCĂNEALĂ (pl. -eli) sf. Sgomotul produs de loviturile ritmice ale potcoavelor cailor, de o ciocănitură ușoară și repetată: țăcăneala potcoavelor... îmi izbea neplăcut urechile (Lung.) [țăcăni].

ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit¹. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală.

ȚĂCĂNEALĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a țăcăni; țăcănit. Se aude mereu un zgomot neîntrerupt, un fel de țăcăneală cadențată. BART, S. M. 49. Ea auzi țăcăneala unui pas de cal. CARAGIALE, S. 31. ◊ Loc. adv. (Rar) Pe (la sau în) țăcăneală = țăcănind ritmic. Pe cît de gros și de voinic e Pitache, pe atît de uscat și de pipernicit e Năiță... Dar merg în pas la țăcăneală. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 59. Tovarășul meu... începu și el să tropote în fața mea, jucînd foarte serios și pe țăcăneală. ODOBESCU, S. III 251.

țăcăneală f. tropot: poștalionul înainta pe țăcăneală OD.

țăcăneálă f., pl. elĭ. Mers țăcănit, trap saŭ buĭestru a lene. La țăcăneală, în mers țăcănit.

țăcăneală s. f., g.-d. art. țăcănelii; pl. țăcăneli

țăcăneală s. f., g.-d. art. țăcănelii; pl. țăcăneli

țăcăneală s. f., g.-d. art. țăcănelii; pl. țăcăneli

țăcăneală, -neli.

țăcăneală, țăcăneli s. f. 1. manie, nebunie. 2. (la tenis) joc de uzură, cu mingi lungi, trimise pe fundul terenului. 3. (friz.) foarfecă.

ȚĂCĂNEALĂ s. v. aiureală, alienare, alienație, boală mintală, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală, zăpăceală.

ȚĂCĂNEALĂ s. 1. v. păcănit. 2. v. țăcănit.

ȚĂCĂNEALĂ s. 1. păcăneală, păcănire, păcănit, păcănitură, pîrîitură, răpăit, șuierat, șuierătură, țăcănire, țăcănit, țăcănitură. (O ~ ritmică de arme.) 2. țăcănit. (~ mașinii de scris.)

țăcăneală s. v. AIUREALĂ. ALIENARE. ALIENAȚIE. BOALĂ MINTALĂ. DEMENȚĂ. NEBUNIE. SMINTEALĂ. SMINTIRE. ȚICNEALĂ. ZĂPĂCEALĂ.