frăguliță sf [At: DAMÉ, T. 187 / Pl: ~țe / E: fragă + -uliță] 1-2 (Pop; șhp) Frăguță (1-2). 3 (Atm; reg; lpl) Amigdale. 4 Mică plantă erbacee din familia caprifoliaceelor, cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc, care crește prin păduri umede și umbroase Si: moscușor (Adoxa moschatellina).

FRĂGULIȚĂ, frăgulițe, s. f. 1. (Pop.) Frăguță. 2. Mică plantă erbacee cu flori galbene-verzui, cu miros slab de mosc (Adoxa moschatellina). – Fragă + suf. -uliță.

frăguliță s. f., g.-d. art. frăguliței; pl. frăgulițe

ADOXA L., ADOXA, fam. Adoxaceae. Gen căruia i se cunoaște o singură specie: Adoxa moschatellina L. răspîndită în Europa, Asia Mică și America de N. Plantă înaltă pînă la 15 cm, cu un rizom albicios, din care cresc frunzele lung-pețiolate. Flori terminale (4 petale, 4 stile, bracteele și sepalele deformate în caliciu, 4-5 stamine), cîte 5 într-un capitul, înflorește primăvara.

FRĂGULIȚĂ s. (BOT.) 1. frăgușoară, frăguță. 2. (Adoxa moschatellina) (reg.) moscușor.