AGAVĂ, agave, s. f. Nume dat mai multor plante ornamentale, cu frunze lungi până la 2 m, late și groase, cu spini pe margini, originare din America (Agave); din fibrele frunzelor uneia dintre specii (Agave americana) se fac frânghii și diferite țesături. – Din fr. agave.

AGAVĂ s.f. Plantă exotică originară din Mexic, din ale cărei frunze se scot fibre textile. [< fr. agave, cf. gr. agauos – măreț].

AGAVĂ ~e f. Plantă erbacee exotică cu frunze lungi, late și groase din care se scot fibre folosite în țesătorie. /<fr. agave

agavă s. f., g.-d. art. agavei; pl. agave

Agave, fiica lui Cadmus și a Harmoniei și mama lui Pentheus. Fiindcă acesta din urmă s-a opus la introducerea cultului lui Dionysus în Boeotia, zeul s-a răzbunat pe Agave luîndu-i mințile. În nebunia ei, Agave l-a ucis pe Pentheus cu ajutorul sorei ei, Autonoë.

AGAVE L., AGAVE, fam. Amaryllidaceae. Gen originar din Mexic, cca 300 specii, cu rizomi, suculente, cu frunze întregi, cărnoase, spinoase pe margini, terminate cu un spin mare, pungite, verzi sau panașate, foarte rigide, așezate în rozete. Flori infundibuliforme (cu un cilindru scurt, cu lacinii liniare, erecte sau îndepărtate, stamine exerte, stil filamentos, stigmat trilobat), verzi sau gălbui, reunite în panicul terminal, pe o tijă înaltă pînă la 15 m. Fruct cu numeroase semințe.

AGAVĂ s. (BOT.; Agave americana) (pop.) limbă.