bucățel s.m. (bot.) Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu florile roșietice sau violacee, dispuse în panicul (Agrostis canina). • pl. -ei. /de la bucățea, prin schimbare de suf.

BUCĂȚEL sm. 🌿 Plantă cu flori roșietice sau violacee, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul; crește prin fînețe și ’n locuri umede (Agrostis canina) (🖼 627).

BUCĂȚEL s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunzele inferioare răsucite în formă de sul și cu flori roșietice sau violacee (Agrostis canina). – Din bucățea (prin substituire de sufix).

bucățel (plantă) s. m., pl. bucăței, art. bucățeii

AGROSTIS L. AGROSTIS, fam. Gramineae. Gen originar de pe întreg globul, cca 98 specii, ierburi anuale sau perene. Flori hermafrodite (1-2 sau 3 stamine, stigmate penate, 2 glumele inegale, ascuțite, rar obtuze și scurt-aristate), în paniculă răsfirată, terminală, cu număr mare de spiculețe (la bază cu 2 glume, inegale, ceva mai lungi decît paleele) uniflore, bogat ramificată, ramuri foarte subțiri, piramidală sau ovată. Frunze sesile, alterne, plane, lamina liniară, nervuri paralele, prevăzute cu o ligulă oblongă.

BUCĂȚEL s. (BOT.; Agrostis canina) (reg.) iarbă-câinească.