NALBĂ, nalbe, s. f. Nume dat mai multor specii de plante erbacee din familia malvaceelor, care cresc spontan ori se cultivă ca plante decorative și medicinale. – Lat. malva.

NALBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina erectă ramificată, cu frunze palmat lobate și cu flori roșii, cu dungi negre. * ~- mare nalbă cu tulpina foarte înaltă, cu frunze păroase pe ambele părți și cu flori albe-roz. ~-de-grădină plantă erbacee cu tulpina erectă și înaltă, cu frunze zbârcite, dințate și cu flori purpurii; rujalină. [G.-D. nalbei] /<lat. malva

nalbă s. f., g.-d. art. nalbei; pl. nalbe

Althaea, fiica lui Thestius și soția lui Oeneus, regele Calydonului. Cuprinsă de deznădejde în urma morții fiului ei Meleager, pe care ea singură o provocase, Althaea s-a spînzurat (v. și Meleager).

ALTHAEA L. NALBĂ DE GRĂDINĂ, fam. Malvaceae. Gen originar din Asia tropicală, cca 26 specii, erbacee, păroase, anuale, bienale sau vivace. Flori (caliciul dublu, cu sepale concrescute, unul intern, 6-12-fidat sau -foliat și altul extern, 6-9-laciniat, numeroase stigmate) albe, roșii, roz, galbene, violete, panașate, simple, semi- învoalte și învoalte, dispuse terminal pe tulpină, în axa frunzelor, formînd spice lungi pînă la 1 m. Frunze lobate sau crestate.

Thestias, denumire purtată de Althaea, fiica lui Thestius.

NALBĂ s. (BOT.) 1. (Althaea rosea) (reg.) rujă, rujulină. 2. (Malva silvestris) (reg.) mălăuț, colăceii-babei (pl.).

NALBĂ s. v. cașul-popii, salvie-albă.