Bistra f. afluent din dreapta Timeșului, pornește din spre Poarta de fier orientală.

BISTRA 1. Rîu afl. dr. al Timișului, în aval de Caransebeș; 57 km. Izv. din M-ții Țarcului și trece prin Oțelul Roșu. Rîul B. străbate culoarul depresionar tectonic omonim, situat între M-ții Poiana Ruscăi, la N. și Țarcu, la S. Culoarul depresionar B. (27 km lungime, 2 km lățime și 58 km²) comunică spre E, prin Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, cu depr. Hațeg. 2. Com. în jud. Alba, pe Arieș; 5.566 loc. (1991). 3. Com. în jud. Maramureș, pe Vișeu; 5.244 loc. (1991). Expl. de calcare compacte. Mat. de constr.

BISTRA, oraș în jud. Caraș-Severin, în culoarul depresionar omonim, pe stînga rîului Bistra; 14.521 loc. (1991). Vechi centru al metalurgiei feroase (1804), ajunge la sf. sec. 19 al treilea centru siderurgic al Banatului. Producție de laminate ușoare (tablă) și de oțel electric; produse refractare. Declarat oraș în 1950. Pînă în 1948 s-a numit Ferdinand, iar între 1948 și 1992 Oțelul Roșu.