BOBOTEAZĂ n. pr. f. Sărbătoare în cultul ortodox și romano-catolic al botezului lui Isus Hristos, care se prăznuiește la 6 ianuarie; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează (< boteza).

bobotează s.f. 1 (bis.; nm. pr.) Sărbătoare creștină a botezului lui Iisus Hristos, cînd se sfințesc apele (la 6 ianuarie). La Bobotează strigam chiraleisa de clocotea satul (CR). ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). 2 Fig. (fam.) Belea, trăsnaie, boroboață. A pățit o bobotează de i s-a dus numele. • /contaminare între slav. богъ „Dumnezeu” și rom. botează, prezind. al lui boteza.

BOBOTEAZĂ sf. 1 ⛪ Sărbătoare prăznuită în ziua de 6 Ianuarie, cînd se sfințește apa în amintirea botezului Mîntuitorului; gerul Bobotezii, frig strașnic ¶ 2 familiar pop. Boroboață, belea: a pățit o ~, de i s’a dus numele (DAM.) [apă-boteaza].

BOBOTEAZĂ s. f. Sărbătoare creștină la 6 ianuarie, când se consideră că a avut loc botezul lui Iisus Hristos; Iordan. ◊ Gerul Bobotezei = ger mare (ca la început de ianuarie). – Probabil din apă + botează (< boteza).

BOBOTEAZĂ s. f. Sărbătoarea bisericească a botezării lui Isus Hristos (6 ianuarie). La bobotează strigam chiraleisa, de clocotea satul. CREANGĂ, A. 10. Cîndu-i pe la bobotează, [fetele] se tot uită pe fereastră: – Vai de nune, vai de mine, Că la noi nu vine nime! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 447. ◊ Gerul bobotezei = ger mare, frig năprasnic.

BOBOTEAZĂ s. f. Sărbătoarea botezului lui Iisus Hristos (6 ianuarie). ◊ Gerul bobotezei = ger mare. – Din apă + botează.

BOBOTEAZĂ f. rel. Sărbătoarea botezului lui Isus Hristos. * Gerul Bobotezei ger mare. [Sil. -tea-ză] /(a)pă + botează

Bobotează f. 1. botezul Domnului, când se sfințește apa; 2. ziua când se serbează (6 Ianuarie): gerul Bobotezei, frig strașnic; fam. boroboață: a pățit o bobotează de-i s’a dus numele. [Probabil scurtat din Apă botează, cum se numește sărbătoarea în valea Hațegului].

boboteáză f. pl. eze (poate din Apă-botează, cum s’ar maĭ zice pin Ban., Hațeg, Maram., dacă nu din Bogbotează, după vsl. bogoĭavlenie, id., orĭ d. po- și botez. V. po-). Ziŭa de 6 Ianuariŭ, cînd e Botezu Domnuluĭ. Geru Bobotezeĭ, mare ger.

pobotează sf vz bobotează^[1] block

Bobotează (sărbătoare) s. propriu f., g.-d. art. Bobotezei

Bobotează s. propriu f., g.-d. art. Bobotezei

Bobotează s. pr. f., g.-d. art. Bobotezei

Bobotează, -tezei gen. a.

bobotează s. f. – Sărbătoare creștină la 6 ianuarie, cînd se consideră că a avut loc botezul lui Iisus Cristos. Formație artificială, din sl. Bogŭ „Dumnezeu” și botează, constituită ca sl. Bogojavlenije „Bobotează” (Miklosich, Slaw. Elem., 15) și devenită pop., prin intermediul bisericii. Această explicație este tradițională de la Miklosich, dar a fost combătut constant de Pușcariu, Dacor., I, 437 și DAR (cf. REW 570), care pledează pentru apă-botează, formă care se aude încă în anumite regiuni din Trans., și pe care o consideră a fi cea primară. Totuși, această ultimă compunere cu greu ar putea fi autentică, deoarece este lipsită de sens (totdeauna s-a botezat cu apă, și nici un alt botez nu s-a numit altfel); este mai curînd o interpretare pop. a celei dinainte.

BOBOTEAZĂ s. (BIS.) (înv. și pop.) apă-botează, arătarea Domnului, (pop.) iordan, (înv.) blagoiavlenie.

BOBOTEAZĂ s. (BIS.) (înv. și pop.) apă-botează, arătarea Domnului, (pop.) iordan (înv.) blagoiavlenie.

Bobotează, s.f. – (rel.) (6 ianuarie) Sărbătoare creștină care marchează botezul lui Iisus Cristos în apele Iordanului: „Îi sărbătoare di cele mari, ca și cum îi Crăciunu, că s-o botezat Iisus în zua asta și să ține sus la noi zua asta” (Memoria, 2001: 26; Cupșeni); „Boboteaza-l țâne-n brață / Sântion Sfântu botează” (Bilțiu, 1996: 252). În Maramureș, cu acest prilej, au loc ritualuri magice de ursit. Preotul umblă cu crucea și stropește cu agheasmă casele; se afumă gospodăria: „La Bobotează afumăm grajdurile cu tămâie, pân-ce să dee Dumnedzău roade în bucate. Apoi la Bobotează, sara de agiun, doi coconi ai căsî, o bărbatu căsî dacă nu-s coconi, iau colacu’ în mână și cu lumină aprinsă înconjură casa de trei ori șî strâgă: Kir Alexa, Doamne, / Grâu de primăvară / Șî-n pod șî-n cămară” (Papahagi, 1925: 163). Feciorii fură porțile de la casele fetelor; și tot atunci are loc scăldatul ritual la râu: „În noaptea de Bobotează, pă la douăsprezece fix mereu feciori și bărbați și se scăldau în râu în ptelea goală să n-ai bube și boli tăt anu…” (Memoria, 2001: 21-23). Există credința că „apa se preface-n zin”, apele-s sfințite, de aceea nu se spală haine timp de nouă zile din ziua de Bobotează; se încheie ciclul sărbătorilor de 12 zile, ce marchează trecerea dintre ani. – Din (apă)-botează (cf. Pușcariu, DA, DEX); formație artificială, din sl. Bogŭ „Dumnezeu” și botează (Miklosich, cf. DER), devenită populară prin intermediul bisericii (cf. sl. Bogojavlenije „Bobotează”).

Bobotează, s.f. – Sărbătoare creștină (6 ianuarie) care marchează botezul lui Isus Cristos în apele Iordanului: „Îi sărbătoare di cele mari, ca și cum îi Crăciunu, că s-o botezat Isus în zua asta și să ține sus la noi zua asta” (Memoria 2001: 26; Cupșeni); „Boboteaza-l țâne-n brață / Sântion Sfântu botează” (Bilțiu 1996: 252). În Maramureș, cu acest prilej, au loc ritualuri magice de ursit; preotul umblă cu crucea și stropește cu agheasmă casele; în noaptea de Bobotează feciorii fură porțile fetelor; și tot atunci are loc scăldatul ritual la râu; există credința că „apa se preface-n zin”, apele-s sfințite, de aceea nu se spală haine timp de nouă zile din ziua de Bobotează; se încheie ciclul sărbătorilor de 12 zile, ce marchează trecerea dintre ani. – Din (apă)-botează (cf. Pușcariu, DA, DEX); Formație artificială, din sl. Bogŭ „Dumnezeu” și botează (Miklosich, cf. DER), devenită populară prin intermediul bisericii (cf. sl. Bogojavlenije „Bobotează”).