Catilina m. senator roman, urzi în contra republicei o conspirațiune zădărnicită de Cicerone (63 a. Cr.).

CATILINA, Lucius Sergiu (c. 108-62 î. Hr.) de Cicero în celebrele „Catilinare”. Înfrînt și ucis în lupta cu armata senatorială la Pistoia.

QUOSQUE TANDEM (ABUTERE, CATILINA, PATIENTIA NOSTRA)? (lat.) până când (vei abuza, Catilina, de răbdarea noastră)? – Cicero, „In Catilinam”, I, 1, 1. Oratorul intră direct în subiectul discursului, interpelându-l indignat pe Catilina, care avusese cutezanța să vină în Senat după descoperirea conjurației sale. Expresie a indignării față de insolența unei persoane care înfruntă pe cei din jurul său.

Catilina (și Catilinare) – Lucius Sergius Catilina (109 – 61 î.e.n.) a fost un patrician roman care a pus la cale o conjurație împotriva Republicii. Demascat de Cicero, consul în acea vreme, el a fugit din Roma și, înjghebînd o armată de partizani, a fost învins și a murit în lupta de la Pistoria. Catilina a rămas în istorie ca prototipul conspiratorului, și numele lui servește spre a desemna un impostor ambițios care urmărește mărire și avere, chiar pe ruinele patriei. Desfășurarea acestei cenjurații, povestită de istoricul latin Salustiu, a inspirat tragediile scrise de Ben Jonson în Anglia (1611) și de Crébillon în Franța (1748), ambele purtînd titlul de Catilina. „Catilinarele” sînt cele patru cuvîntări celebre pe care Cicero, pe atunci consul, le-a ținut împotriva celui ce urzise complotul contra republicii. Lărgindu-și sfera noțiunii, „catilinara” înseamnă astăzi orice discurs fulminant și demascator. IST.