Găina f. pisc al Biharului înalt de 1774 m. La Sân-Petru bâlciu numit, fără cuvânt de străini, Târg-de-fete.

găina¹ (a ~) (a boli) (pop.) (desp. gă-i-) vb., ind. prez. 1 sg. găinez, 3 găinează; conj. prez. 1 sg. să găinez, 3 să găineze

găina² (a se ~) (a se găinăța) (desp. gă-i-) vb. refl., ind. prez. 3 se găinează, imperf. 3 pl. se găinau; conj. prez. 3 să se găineze; ger. găinându-se

GĂINA, culme muntoasă în S M-ților Bihor, în zona de izvoare a Arieșului Mic, la S de vf. Curcubăta Mare, formată din fliș marno-grezos. De sub G. izvorăște Crișu Alb. Alt.: 1.486 m. Renumită pentru târgurile anuale care au loc aici, în luna iulie, pe platoul dintre vf. Găina și înălțimea numită „La Târg”.

GĂINA s. art. v. pleiadele.

găina s. art. v. PLEIADELE.