ABIETACEE, abietacee, s. f. Pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacée.

abietacee sfp [At: DEX² / P: -bi-e- / E: fr abiétacées] Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului Si: abietinee, pinacee.

abietacée s. f. (bot.; la pl.) Familie de conifere cuprinzînd arbori din specia bradului (Abietaceae); abietinee, pinacee; (și la sg.) plantă care face parte din această familie. • sil. -bi-e-, pl. -cee. / < fr. abiétacées; cf. lat. abiēs, -etis „brad”. botanică

ABIETACEE s. f. pl. Familie de conifere cuprinzând arbori din specia bradului; abietinee, pinacee. [Pr.: -bi-e-] – Din fr. abiétacées.

ABIETACEE s.f.pl. Familie de conifere, cuprinzînd arbori din specia bradului; (la sg.) plantă din această familie. [Pron. -ce-e, sg. invar. / < fr. abiétacées, cf. lat. abies – brad].

abietacee s. f. pl. abietinee; pinacee. (< fr. abietacées)

abietacee (desp. -bi-e-) s. f., art. abietaceea, g.-d. art. abietaceei; pl. abietacee

abietacee (-bi-e-) s. f., art. abietaceea, g.-d. art. abietaceei; pl. abietacee

abietacee s. f. (sil. -bi-e-), pl. abietacee

ABIETACEE s. v. pinacee.

ABIETACEE s. (BOT.) abietinee, pinacee. (Bradul face parte din familia ~.)